Sfânta Liturghie a fost săvârşită în sobor de arhierei de către Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei ş Harghitei, având alături un ales sobor de preoţi şi diaconi.
După slujba euharistică, soborul de arhierei a săvârşit slujba de sfinţire a Agheasmatarului cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, ridicat în incinta mănăstirii.
Răspunsurile la strană au fost date de către un grup de studenți teologi din Huși.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Nicodim a vorbit despre Sfinţii Români şi desprea cinstirea acestora: „De-a lungul existenţei bimilenare a poporului român au existat în toate teritoriile locuite de acesta, multe persoane care s-au evidenţiat prin viaţa lor sfântă, s-au bucurat de o cinstire locală din partea contemporanilor, iar cinstirea lor a fost transmisă şi urmaşilor, din generaţie în generaţie. A fost cazul multor sfinţi, precum Sfântul Nicodim de la Tismana prăznuit în ziua de 26 decembrie, considerat sfânt din timpul vieţii. Un alt sfânt român care s-a distins prin sfinţenia vieţii a fost Sfântul Calinic de la Cernica. Sunt şi alţi mulţi, exemplele putând continua. Asemena acestora, din rândul ierarhilor, al preoţilor, diaconilor, al vieţuitorilor din sfintele mănăstiri, din rândul credincioşilor, au fost multe exemple de sfinţenie.
Cu 34 de ani în urmă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotăra trecerea în rândul sfinților a numeroși sfinți „plămădiți de evlavia neamului românesc”, după cum se menționează în Actul Sinodal prin care se instituia o Duminică a Sfinților Români și era generalizată cinstirea a 62 dintre ei în Biserica noastră, al doilea de acest fel pecetluit de ierarhii români după obținerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.
Actul Sinodal emis în 21 iunie 1992 a fost aprobat prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 2929 / 20 iunie 1992.”
De asemenea, în cuvântul de final, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei a evidenţiat două dintre condiţiile sfinţeniei: „m-am gândit să vă pun la suflet două dintre condiţiile sfinţeniei. În primul rând mărturisirea credinţei. Ca să ajungi sfânt în faţa lui Dumnezeu trebuie să îţi mărturiseşti credinţa. Apoi, a doua condiţie să îţi iei Crucea şi să-I urmezi lui Hristos. Ca să Îi urmezi Mântuitorului tebuie să recunoşti că El este principiul fundamental al vieţii tale. Degeaba trăim în lumea modernă, dacă nu Îl avem pe Dumnezeu în inima noastră. Bogăţia şi frumuseţea trec, slava şi mândria le întâmpină boala, dar unirea cu Hristos îţi dăruieşte viaţa cea veşnică. Atât de frumos spune evanghelistul Marcu «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.(…) Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.» (Marcu 8, 34-37) şi apoi evanghelistul Ioan, «Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.» (Ioan 6, 54). Aşadar, iată iubiţi credincioşi două dintre condiţiile sfinţeniei.”
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Episcopul locului a oferit ctitorilor și binefăcătorilor, în urma sprijinului oferit, distincția Ordinul Eparhial „Mărturisitorii credinței străbune” pentru mireni.
