La slujba euharistică au cântat în stil psaltic cele două grupuri de cântăreţi bisericeşti, „Sf. M. Mc. Gheorghe” şi „Sf. Nicodim”.

La momentul împărtăşirii, câteva zeci de creştini au primit Trupul şi Sângele lui Hristos, ca pe un odor de mare preţ.

În cuvântul de învăţătură ierarhul a împletit, pe fundamentul unei retorici admirabile, explicaţiile referitoare la harul dobândit la Sfânta Litrughie pe care îl împărtăşim în Liturghia după Liturghie, cu învăţăturile despre importanţa pentru mântuirea neamului omenesc a Naşterii Maicii Domnului: „împărtăşim harului dobândit în Liturghia Bisericii pe care îl păstrăm şi îl înmulţim şi îl răspândim celor care au nevoie de mila şi ajutorul lui Dumnezeu. Cum îl răspândim: prin rugăciune, prin fapte bune şi prin puterea exemplului nostru. În aşa fel încât cei care Îl caută pe Dumnezeu să ne întrebe pe noi cei care putem fi luminători în mijlocul celor cuprinşi de întuneric. Noi trebuie să fim luminători cu timp şi fără timp.

Şi iată că Maica Domului ne este luminătoare şi călăuzitoare vieţii noastre. Tocmai de aceea astăzi, la prăznuirea Naşterii Maicii Domnului, o sărbătorim pe Preasfânta noastră Maică ce ne este înfăţişată sub chipul copilei gingaşe şi neprihănite, suave şi smerite. Cea care a venit ca o mângâiere nu doar pentru părinţii săi, care erau sterpi, neroditori, ci pentru întreaga lume, fiindcă nu a fost ascultată doar rugăciunea părinţilor înaintaţi în zile, ci a fost ascultată şi rugăciunea drepţilor şi prorocilor care de la Adam şi până la zămislirea Preasfintei Fecioare Maria, cu suspinuri neîncetate, l-au rugat pe Dumnezeu să dăruiască preacuratul rod al neamului omenesc, prin care Cel neîncăput să se facă încăput în pântecele fecioresc al Neprihănitei Fecioare. Fiindcă toţi erau conştienţi că Mântuitorul nostru Iisus Hristos se va naşte dintr-o Fecioară aşa cum însuşi Isaia a profeţit: «Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel» care se tâlcuieşte Cu noi este Dumnezeu.”