La hramul de vară al sfântului lăcaş de închinare a luat parte şi ierarhul mehedinţean, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei care a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur având alături un sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul mehedințean a pus la inimile credincioșilor prezenți câteva învățături desprinse din pericopa evanghelică ce a fost citită în cadrul Sfintei Liturghii concluzionând prin luarea aminte la cuvintele evangheliei „Nu te teme Zaharia fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată - aflăm din aceasta că insistența în rugăciune ajută pe toți cei care se roagă, și tot din pericopa evanghelică aflăm că atunci când Zaharia preotul tămâia la templu, cei ce erau afară se rugau și de aici învățăm că datoria fiecărui credincios prezent la slujbă este aceea de a se ruga. Sfântul Ioan Botezătorul este model de rugăciune, toată viața a trăit ca un mare pustnic în pustiul Iordanului, să ne ajute Dumnezeu să sporim în post și rugăciune după modelul Sfântului Ioan.”
La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită o slujbă de pomenire a ctitorilor lăcaşului de închinare severinean, Ioan şi Ioana Grecescu.
Biserica Grecescu este ctitorie din 1868 a familiei de boieri Ioan si Ioana Grecescu, care au ridicat şi spitalul din apropiere, cunoscut sub acelaşi nume. La realizarea proiectului, Carol I a angajat arhitectul capitalei, biserica ridicându-se după stilul celei domneşti de la Curtea de Argeş. Valoarea şi frumuseţea acestui locaş religios sunt date şi de pictura interioară (stil neoclasic), creaţie a pictorului român Gheorghe Tătărescu (1872). Biserica a fost sfinţită în 1875, iar în 1884 a devenit catedrală ortodoxă a oraşului Turnu Severin.
Cu pricepere s-au aplecat asupra acestei opere de artă religioasă doi profesori de desen din Turnu Severin, spălând pictura (în 1898 Alexandru Răsmeriţă, iar în 1908 Theodor Zarnea). Acoperişul bisericii a fost făcut iniţial din tablă de aramă, dar a fost smuls de germani în 1917. Cel de azi datează din 1920.
foto: Alexandru Trăilescu