Dis-de-dimineață, în ziua de duminică, 12 februarie 2023, au venit cu mic cu mare, la biserica din sat pentru a întâmpina cum se cuvine pe Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, care a venit în această zi pentru hirotoni și instala în slujire, noul păstor de suflete din această parohie.
În această zi binecuvântată, Preasfințitul Părinte Nicodim a slujit, la biserica din Breznița de Ocol, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, alături de un ales sobor de preoți și diaconi.
Vizita pastorală a Preasfințitului Părinte Nicodim a fost prilejuită de hirotonia și instalarea în postul de preot paroh al acestei parohii, a părintelui Georgian Octavian Armanca. Postul de preot paroh al Parohiei Breznița-Ocol rămăsese vacant în urma transferului părintelui Alexandru Toma la Parohia Sfântul Ioan Botezătorul-Grecescu din Drobeta Turnu Severin, iar în ultima perioadă parohia a fost suplinită de părintele Gabriel Pacioga de la Parohia Magheru, sat ce aparține administrativ tot de primăria Breznița-Ocol.
După slujba Sfintei Liturghii părintele Ionuț Semenescu, Protoiereu al Protoieriei Drobeta, a dat citire actului de instalare în postul de preot paroh al acestei Parohii a părintelui Georgian Octavian Armanca, fiul vrednicului de pomenire părintele Dumitru Armanca de la parohia Jidoștița ce a trecut la Domnul în 19 februarie 2019 în urma unui accident rutier în Croația.
După momentul instalării în postul de preot paroh, vizibil emoționat, părintele Georgian Armanca a ținut un cuvânt la început de drum în această parohie, sat în care își are obârșia și în care a copilărit.
Preasfințitul Părinte Nicodim, la finalul cuvântului de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii, a mulțumit tuturor celor prezenți pentru că au venit în număr mare pentru a-și întâmpina noul lor păstor de suflete. De asemenea ierarhul a evocat personalitatea părintelui Dumitru Armanca, fiu al satului și a părintelui Constantin Ursoniu care a păstorit în ultimii ani această parohie, preoți buni ce au trecut la Domnul mult prea devreme.
*
Prima biserică a satului atestată documentar a fost făcută de Costandin Ardan și Toma Șkiopu la 6 decembrie 7293 (=1784) (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). A doua biserică, ridicată în 1904.
Tradiția spune că o primă biserică rămasă în conștiința locuitorilor ar fi existat în vechea vatră a satului, numită Sorcovăț. Apoi a mai fost o biserică, probabil cea din 1784, în cimitirul actual al satului, care a fost demolată, iar materialele recuperate au fost folosite la ridicarea bisericii actuale.
Această biserică a fost de lemn, pe proprietatea Mănăstirii Tismana. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea era ruinată grav, fapt pentru care, în 1895, s-a dat canonică binecuvântare de reconstrucție, reconfirmată în anul următor cu condiția ca noul lăcaș să se facă după plan, separat de cel din Magheru, care și el era aprobat ca filie a bisericii din Breznița. Noua biserică a fost ridicată de enoriași, din cărămidă arsă, pe temelie din piatră zidită, în anii 1896-1902, după cum spune pisania zugrăvită în anul 1992 (în altă versiune construcția s-a terminat în 1904).
Ctitori, locuitorii din comună în frunte cu preotul paroh C. Pârvulescu, primarul Ioniță Mișa, consilierii locali Barbu Staicu, Nițu Drăghici, Dumitru Bâlvănescu, Dumitrașcu Cărbunaru și C.N. Ștefan și epitropii Marin Tomescu, P. Tomescu și Toma Birovescu. Biserica este în formă de cruce, cu o turlă așezată în față, în care se află și clopotul. Suprafața construită la sol este de 170 m.p.
Biserica are în față o tindă/pridvor, sprijinită pe șase stâlpi împreunați în partea de sus. La exterior, are două brâie, unul sub streașină, celălalt mai jos. Cele trei părți canonice de la interior sunt un pronaos mic, despărțit de naos prin doi stâlpi puternici din cărămidă pe care se sprijină turla și cafasul. Stâlpii sunt uniți între ei în partea de sus prin arcade, care împreună cu bolțile de la cele două strane și cu plafonul sub formă de cupolă din altar dau interiorului impresia de stil neobizantin. Altarul este despărțit de naos printr-o catapeteasmă din lemn de tei, pe care sunt fixate patru rânduri de icoane. Atât biserica cât și turla sunt acoperite cu tablă zincată, iar pardoseala este din granit. Stranele sunt de lemn, ferestrele și ușile sunt din PVC cu geam termopan, iar ușa de la intrare este din tablă.
La finalizarea construcției în 1902, biserica a fost pictată în ulei, în culori vii, de către pictorul Gheorghe Ioanid din București. În anul 1941 se găsea într-o stare bună, după ce fusese reparată în anul 1932. Biserica nu era asigurată. În anul 1957, pictura a fost restaurată de pictorul Ion Bucătaru din București, prin stăruința preotului paroh Gh. Ilas, ajutat de Ilie Cățel și Dumitru Bădescu. Intervenție a fost repetată și în anul 1994, dar la un nivel calitativ necorespunzător, de către pictorul I. Dragotă din Drobeta-Turnu Severin, după ce biserica fusese renovată în 1992 prin purtarea de grijă a preotului paroh Dumitru Mudavu și a epitropului Dumitru Pleșan. În anul 2009, ușile împărătești de la altar și intrarea în biserică au fost schimbate cu unele de tablă. În 2010 s-a schimbat tâmplăria, în 2011 clopotul bisericii care era spart a fost înlocuit cu unul mai mare, de 160 kg, iar în 2018 s-a pus pardoseală de granit. Toate lucrările din perioada 2010-2018 s-au făcut cu bani colectați de la parohieni prin grija preotului paroh Constantin Ursoniu.