Duminică, 26 Iulie 2020 00:40

Hramul Mănăstirii Sfânta Ana

Publicat de
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Sâmbătă, 25 iulie 2020, când Biserica Ortodoxă a prăznuit Adormirea Sfintei Ana, mănăstirea mehedințeană ,,Sfânta Ana" din localitatea Orșova și-a serbat hramul.

 

Manifestările prilejuite de această mare sărbătoare au început încă din seara zilei de vineri, când a fost săvârşită slujba privegherii, de către o delegaţie trimisă din partea Episcopiei Severinului şi Strehaiei, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Nicodim.

În dimineaţa zilei de sâmbătă a fost săvârşită slujba de sfinţire a Agheasmei Mici, Sfânta Taină a Maslului, Acatistul Sfintei Ana, iar mai apoi fiind săvârşită Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de către Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei.

La ceremonia euharistică a  participat și un sobor de preoţi şi diaconi, în timp ce la strană răspunsurile au fost date de către psalții Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin.

La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru ctitorii Sfintei Mănăstiri

Pentru prima dată de la sfințirea mănăstirii in anul 1990, la hramul Mănăstirii a plouat iar această ploaie a fost ca o binecuvântare pentru cei veniți la hram dar și pentru obștea Sfintei Mănăstiri care în anii precedenți au îndurat canicula în ziua hramului dat fiind faptul că hramul este întotdeauna în mijlocul verii.

Mănăstirea Sfânta Ana este păstorită în prezent de stavrofora Iustina Popovici.

Mănăstirea „Sfânta Ana”, ctitoria de pe Dealul Moşului.

Aşezată pe coama Dealului Moşului ce domină Orşova şi împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraş ce se ridică în jurul malurilor sale, dar şi o parte a imen­sului lac de acumulare până la „Porţile de Fier” ale bătrânei Dunări, Mănăstirea „Sfânta Ana” ţine să amintească celor ce-i trec pragul că aceste locuri sunt încărcate de istorie şi că aici a reînviat viaţa monahală, cu îndemnul sacru al vieţii moral-creştine. Înălţarea cinstitului aşezământ constituie o mulţumire adusă lui Dumnezeu de către ctitorul Pamfil Şeicaru pentru că l-a ocrotit pe toată durata războiului, de la Orşova la Mărăşeşti, pentru că i-a salvat viaţa în timpul grelelor lupte duse pe acest deal în vara şi toamna anului 1916. Atunci a fost îngropat chiar pe această coamă de deal, într-un tranşeu, de explozia unui obuz, împreună cu prietenul şi camaradul său de arme Petre Găvănescu.

Scăpând cu viaţă, Pamfil Şeicaru s-a legat să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilităţi materiale, o mănăstire în spiritul tradiţiilor noastre româneşti. Construcţia mănăstirii s-a desfăşurat între anii 1936 și 1939, după un proiect al arhitectului bucureştean Ştefan Peterneli, execuţia lucrărilor fiind condusă de inginerul Gheorghe Betelevici. Ridicarea vetrei monahale a fost precedată de tăierea prin pădure a unui drum de acces pietruit, numit iniţial „Drumul Eroilor”, ce urca din centrul vechii Orşove, şerpuind printre dealuri, şi care pe parcursul său de 1.500 metri era străjuit de şapte troiţe cu bănci de popas, sculptate din lemn de stejar masiv. Pe fiecare troiţă erau săpate dedicaţii pentru fiecare regiment ce a participat la luptele de la Alion, Cerna şi eliberarea Orşovei în acele zile fierbinţi din august-noiembrie 1916.

Odată încheiate lucrările, mănăstirea trebuia târnosită, cu hramul Sfintei Ana, după numele mamei ctitorului, şi introdusă în circuitul monahal ca aşezământ de maici. Din păcate, Episcopul Vasile Lăzărescu, viitorul Mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, motivându-şi opoziţia prin aceea că lucrările de construcţie nu au fost precedate de acordul episcopiei. În acest fel, sfinţirea mănăstirii a fost mult întârziată din cauza izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial. Situaţia a rămas fără schimbare odată cu instaurarea regimului comunist. Slujba de sfinţire a avut loc abia la data de 2 decembrie 1990, fiind oficiată de Preasfinţitul Damaschin Severineanul, fost Episcop-vicar al Mitropoliei Oltenei.

De numele lui Pamfil Şeicaru se leagă şi întemeierea ziarului „Curentul”. Astfel, în anul 1928, Pamfil a fondat prestigioasa publicaţie pe care a condus-o, semnând zilnic în paginile ei, până în luna august 1944, la rubrica „Editorial”. Ziarul a fost înzestrat cu un edificiu propriu şi cu o tipografie, în vremea aceea printre cele mai moderne din lume. Publicaţia a reapărut la Munchen, în Germania, între 3 ianuarie 1978 și decembrie 1980, seria a doua – caz unic în lume ca o publicaţie să reapară după 50 de ani de întrerupere cu acelaşi director-fondator şi editorialist.

Citit 3430 ori Ultima modificare Luni, 27 Iulie 2020 12:46

Media

Cele mai citite articole

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 
« Martie 2024 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl video


mbl youtube