Pericopa evanghelică a Duminicii a VIII-a după Rusalii (Matei 14, 14-22), care relatează minunea înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi pești, descoperă înaintea noastră nu doar puterea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos, ci și contrastul dintre nesfârșita iubire și generozitate a lui Dumnezeu și fragilitatea inimii omenești, care uită atât de repede binefacerile primite.
Pornind de la această Evanghelie, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a evidențiat faptul că, deși minunea înmulțirii pâinilor a fost una dintre cele mai impresionante manifestări ale iubirii lui Dumnezeu față de oameni, Mântuitorul nu Se bucură triumfalist de această faptă extraordinară. El cunoștea adâncul inimii omului și știa că entuziasmul mulțimii avea să fie de scurtă durată.
Hristos știa că mulți dintre cei care se săturaseră din pâinea binecuvântată aveau să uite repede binefacerea primită. Mai mult decât atât, dintre cei care se aflau atunci în preajma Sa se vor regăsi, peste puțin timp, oameni care vor striga în fața lui Pilat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”. Bucuria lor era una trecătoare, născută din satisfacerea unei nevoi materiale, nu din întâlnirea autentică cu Fiul lui Dumnezeu.
Acest adevăr este confirmat chiar de cuvintele Mântuitorului rostite după minune: „Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat” (Ioan 6, 26). Cu alte cuvinte, oamenii Îl urmau pe Hristos pentru ceea ce primeau de la El, nu pentru ceea ce El era cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Izvorul vieții celei veșnice.
Această realitate nu aparține doar istoriei poporului ales, ci descrie cu multă fidelitate și starea omului contemporan. Dumnezeu continuă să reverse zilnic asupra noastră darurile Sale: ne dăruiește viață, sănătate, familie, puterea de a munci, pâinea cea de toate zilele, oameni care ne iubesc, bucurii și nenumărate binecuvântări pe care, de cele mai multe ori, le considerăm firești. Cât de rar însă ne oprim pentru a-I mulțumi?
Asemenea iudeilor care au uitat repede minunea înmulțirii pâinilor, și noi uităm cu ușurință binefacerile lui Dumnezeu. Ne rugăm stăruitor atunci când suntem încercați de boală, de lipsuri sau de necazuri, însă atunci când primim ceea ce am cerut, recunoștința se estompează, iar Dumnezeu ajunge, din nou, în plan secund al vieții noastre.
Puțini sunt cei care mulțumesc sincer pentru o zi în care s-au trezit sănătoși, pentru locul de muncă pe care îl au, pentru pâinea de pe masă, pentru familia care le este alături, pentru pacea din casă sau pentru darul credinței. Ne obișnuim atât de mult cu binele, încât încetăm să-l mai vedem ca pe un dar și îl transformăm într-un drept pe care credem că îl merităm.
Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: „În toate mulțumiți, căci aceasta este voia lui Dumnezeu” (I Tesaloniceni 5, 18). Mulțumirea nu este doar un gest de politețe față de Dumnezeu, ci expresia unei inimi care recunoaște că nimic nu îi aparține în mod absolut și că tot ceea ce are reprezintă dar al iubirii dumnezeiești.
„Evanghelia acestei duminici ne cheamă, așadar, la un examen sincer al propriei conștiințe. Îl căutăm pe Hristos doar atunci când avem nevoie de ajutor? Îl urmăm numai pentru pâinea cea trecătoare sau pentru că am înțeles că El este „Pâinea Vieții”, Care Se oferă pe Sine lumii spre mântuire?” (Preasfințitul Sebastian)
Minunea înmulțirii pâinilor nu vorbește doar despre hrănirea unei mulțimi înfometate, ci despre generozitatea fără margini a lui Dumnezeu, Care nu încetează niciodată să dăruiască. În același timp, ea scoate în evidență una dintre cele mai subtile slăbiciuni ale omului: uitarea binefacerilor primite și lipsa recunoștinței.
De aceea, adevărata minune pe care Evanghelia ne invită să o trăim este transformarea inimii noastre într-o inimă recunoscătoare. Omul care știe să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru cele mici va descoperi că întreaga sa viață este înconjurată de daruri, iar fiecare zi devine o nouă ocazie de a-L întâlni pe Hristos, nu doar ca Dătător al pâinii celei materiale, ci ca Mântuitor și Izvor al vieții celei veșnice.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, a adresat un cuvânt de aleasă prețuire și recunoștință tuturor celor care au contribuit la buna desfășurare a acestei zile de sărbătoare. În mod deosebit a mulțumit Preasfințitului Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, pentru dragostea frățească și comuniunea liturgică împărtășită în aceaste zile, subliniind că întâlnirile dintre ierarhi reprezintă expresia vie a unității Bisericii lui Hristos și a lucrării comune în slujirea poporului dreptcredincios.
Totodată, Preasfinția Sa și-a îndreptat gândul de recunoștință către părintele paroh Victor Muscalu, apreciind osteneala depusă în înfrumusețarea sfântului locaș, grija permanentă pentru viața liturgică și pastorală a comunității, precum și dăruirea cu care slujește credincioșii încredințați spre păstorire, oferindu-i în semn de recunoștință Crucea Mehedințeană
Cuvinte de apreciere au fost adresate tuturor ostenitorilor, binefăcătorilor și credincioșilor care, prin rugăciune, muncă și sprijin material, au contribuit de-a lungul timpului la înfrumusețarea și întreținerea bisericii, precum și la dezvoltarea vieții parohiale. Preasfințitul Părinte Nicodim a arătat că fiecare dar oferit Bisericii, oricât de mic ar părea în ochii oamenilor, dobândește valoare veșnică atunci când este făcut din dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să rămână uniți în jurul Sfântului Altar, să păstreze vie dragostea față de Biserică și să continue, cu aceeași credință și responsabilitate, lucrarea de mărturisire a Evangheliei în mijlocul comunității, pentru ca sfântul locaș să rămână peste generații un izvor de rugăciune, de comuniune și de binecuvântare pentru toți cei care îi trec pragul.
La final au fost oferite gramate de vrednicie contribuitorilor, donatorilor și sprijinitorilor acestui sfânt lăcaş.
Au fost oferite două diplome de apreciere pentru două eleve ale comunei pentru rezultatele excepționale la olimpiadele județene de religie și matematică.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin
