În Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză) luăm aminte la cuvântul lui Dumnezeu aflat în Sfânta Evanghelie după Matei 6, 14-21, unde se vorbeşte despre adevăratele priorități ale creştinului care sunt cele de natură spirituală. Lor trebuie să li se acorde primatul în viața fiecărui om care-și dorește să fie cu Domnul, aici și în veșnicie.
Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelică de astăzi e unul aparte. Abundă în îndemnuri. Domnul își sfătuiește ascultătorii să insiste asupra aspectelor ce țin de interiorizarea credinței, în detrimentul celor care privesc aplicarea ei formală. Cere ca milostenia să se facă cu discreție și prezintă un exemplu negativ: al fățarnicilor.
Apoi atinge un subiect extrem de sensibil. Intră în intimitatea vieții duhovnicești. Vorbește despre rugăciune. Arată că lui Dumnezeu trebuie să ne adresăm cu apelativul „Tată”. Și că timpul Său nu trebuie risipit cu tot felul de mărunțișuri mundane. Nu pentru că Dumnezeu n-ar avea răbdare să ne asculte, ci pentru că El știe de ce avem nevoie. Ca atare, dialogul cu Dânsul trebuie să fie mai degrabă unul esențializat, în centrul căruia să se găsească o mărturie a credinței noastre.
