Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit in voluptate velit esse cillum dolore eu fugiat nulla pariatur. Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit anim id est laborum.

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt . 

Preot paroh Gheorghe Arnăutu încadrat la 1 aprilie 1982, când a fost hirotonit pe seama parohiei Voloiac, studii teologice superioare. Tel.:0743/344.771; 0252/370.028

Comuna Voloiac este situată în estul judeţului, la 8 km de oraşul Strehaia, într-un relief deluros. Satul cu același nume şi reşedinţa acesteia, situat în estul său, la 5 km de oraşul Strehaia, într-o zonă de dealuri şi văi, la o altitudine medie de 190 m  este atestat documentar în: 1571 (menționat Dragomir din Voluiac, martor într-un act de cumpărătură).

O biserică a satului Văloiacu atestată documentar este datată în 1780, ctitor șătrarul Ion Izvoranu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). A fost reconstruită în 1808.

Prima biserică a fost de lemn, cu hramul Sf. Împărați, construită pe proprietatea șetrarului Dumitrache Izvoranu.

În anii 1808-1810 biserica a fost reconstruită din cărămidă, ctitori boierul Mihai Izvoranu și feciorii lui, căpitanul Gheorghe Izvoranu cu frații săi, Răducan șetrar și Mieiță polcovnic, împreună cu polcovnicul Iancu Ion Mihai Izvoranu și tot neamul Eneștilor. Tot atunci biserica a fost și pictată de Gavrilă zugrav și de fratele lui, Stancu, la care se alătura un Gheorghe în calitate de calfă. Sfințirea s-a produs la 25 septembrie 1810. Biserica este de formă dreptunghiulară, bine proporționată, cu cărămidă zidită în trei rânduri, fără fundație, cu turlă-clopotniță peste pronaos, dimensiuni exterioare 18,50 m/7,00 m.

Pridvorul (2,20 m/5,40 m), cu patru coloane cilindrice libere și două semicoloane angajate în zid, este boltit, cu două calote despărțite printr-un dublu arc median. Bolta pronaosului se sprijină pe două arcuri-dublouri late la nord și sud și pe alte două foarte înguste, de la est la vest.

Peste pronaos este zidită turla, de proporții armonioase, octogonală, cu fiecare latură ocupată de câte o deschidere îngustă, încadrată de trei retrageri și sus de un arc cu zimți de cărămidă. Naosul are bolta sprijinită pe un arc-dublou lat spre apus și pe celelalte arcuri foarte înguste. Ușa originală de la intrare este din stejar și se închise spre interior cu un drug de lemn, plasat în interiorul zidului.

În pridvor, în partea dinspre nord, se află o piatră de mormânt cu următoarea inscripție în limba greacă: ˮSă fie iertați! 20 februarie 1847. Iancu Ionescu și Maria Ionescu din Voloiacu“. Este vorba, de fapt, despre Iancu Enescu, căpitan de panduri cu rol controversat în revoluția de la 1821. Cât privește pictura bisericii, ea a fost executată de cei doi meșteri zugravi originari din Craiova, menționați și în pisania de la 1808 (Gavrilă zugrav ot Craiova). În pronaos (3,50 m/5,30 m), registrul superior este consacrat integral cultului Maicii Domnului.

Zugravii au lucrat însă fie din memorie, fie după o copie defectuoasă a erminiilor, întrucât nici ordinea icoanelor, nici iconografia și nici textul inscripțiilor nu sunt cele mai potrivite. Registrul inferior, este ocupat, după obicei, de portretele sfinților celor mai venerați prin satele Olteniei: Sf. Nicodim, Sf. Grigore Decapolitul, Sf. Hristofor cu cap de câine purtându-l pe Iisus copil pe umeri, Sf. Alexie omul lui Dumnezeu, precum și portretele ctitorilor, piese neexecutate la aceeași scară. În naos (5,70 m/5,30 m), alături de pictura tradițională a registrului de sus, cu scene din viața Mântuitorului, și a registrului de jos cu sfinții mucenici, sunt de semnalat chipurile zugrăvite în grosimea ferestrelor: “Sf. Macarie ramanulˮ (pustnic cu barba lungă) și Maria Egipteanca, Sf. Ermolaie și Damian, Sf. Macrina în luptă cu demonul și Sf. Pantelimon, Sf. Chir și Cosma, iar deasupra ˮSf. Chip pe mahrama“. Altarul (3,40 m/4,60 m) are o nișă în perete pentru proscomidiar de circa 1,50 m/0,45 m și un loc pentru spălat pe mâini. Icoanele tâmplei sunt cele originale și de factură bună. Pe icoana Mântuitorului: “1808 dechemvrie 20ˮ.

Dat fiind că în timp biserica a avut nevoie de intervenții reparatorii, în anul 1894, urmare a unui raport în referire al bisericii, Episcopia a comunicat învoirea pentru acoperirea ei din nou cu șindrilă, precum și repardosirea acesteia. În 1915-1916 s-a înlocuit șița cu tablă, iar în 1938 biserica era considerată, în mod bizar, ca neavând “nici un interes arhitectural sau istoricˮ și, fiind în ˮimposibilitate de a se restaura“, era propusă pentru demolare. Din fericire nu s-a întâmplat acest lucru și în 1941 starea ei fizică era apreciată ca bună, însă biserica nu era asigurată. De altfel, în 1943-1945 a fost reparată la exterior, iar în 1977-1978 biserica s-a împrejmuit cu gard de beton, s-a vopsit tabla, s-au făcut alte reparații exterioare și s-a făcut podeaua de scândură.

Astăzi biserica este deteriorată destul de grav având nevoie de grabnică reparație și restaurare, sens în care s-au întreprins demersuri în vederea întocmirii unui proiect vizând: lucrări de subzidire, reparații exterioare, înlocuirea învelitoarei, consolidarea scării interioare, înlocuirea ferestrelor, a podelei și a instalației electrice, împrejmuirea din nou cu  gard etc.

Filii arondate:

 Valea Bună

Cătun pendinte de parohia Voloiac: 71 parohieni, 3 concubinaje (în 1887); 90 de familii cu 450 de suflete (în 1897); sub aceeași ascultare și în 1941, când satul avea 182 de familii cu 715 suflete. În prezent, aparține aceleiași parohii. În 2011 avea 356 locuitori (182 masculin, 174 feminin; 343 români, restul cu informație nedisponibilă; 337 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă)

Hram Sf. Voievozi; cod MH-II-m-B-10431.

Valea Bună este sat al comunei Voloiac, din mai 1968, situat în vecinătatea estică a satului de reşedinţă. Altitudine medie: 200 m. Atestat documentar în: 1514 (Negoe Basarab vv. poruncește ca lui lui Mânea şi altor moşneni şi cetaşi ai lor să le fie ocină și dedină Cotoruia de la gura Valei Bune în sus și Valea Bună toată); 1596 (Mihai Viteazu vv. întărește ocine în stăpânirea lui Radu al doilea paharnic); 1710, 1742, 1747, 1754 (moşie); 1766, 1777-1778, 1781, 1800, 1816 (moşie, parte a Mănăstirii Strehaia). Satul a fost reîntemeiat după 1831, prin scoatere la linie, până în 1864 ajungând să aibă 70 de familii. Din 1864 a aparţinut comunei Voloiac. Populaţia: 674 locuitori în 1945, 558 locuitori în 1977, 474 locuitori în 1992, 454 locuitori în 2002 și 356 locuitori în 2011.

Prima biserică din sat este atestată ca fiind fondată în mahalaua Valea Bună dă Cernaia, la 2 februarie 1818, ctitori popa Cosdi sin popa Cosdi, popa Vasile, Dinu sin popa Negoiță și popa Dumitru sin Nicolae (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…, apărută în 1941, datează biserica la anul 1812. În completare, biserica fusese începută în 1810 și în doi ani a fost terminată, din lemn, cu tencuială și pictură făcute de popa Costandin, fiul acestuia (de la biserica din Cernaia), popa Vasile, Dinu fiul lui popa Negoiță și popa Dumitru. De observat că sunt aceiași ctitori, plasați însă de sursele bibliografice în două momente diferite, 1810-1812 și 1818.

A fost o biserică de lemn, cu hramul Sf. Voievozi, ridicată pe proprietate megieșească, lăcaș în suprafață de 60 m.p., de formă dreptunghiulară, cu dimensiuni la exterior de 12,00 m/5,00 m. Planul era cel obișnuit, cu nișa proscomidiei scoasă afară. Pe părți, sunt următoarele dimensiuni: tinda: la interior: 4,40- m/1,70 m; pronaosul: 4,40 m/2,30 m; naosul: 4,40 m/4,95 m; altarul: 3,40 m/2,90 m. Pictura bisericii datează din anul 1856, când aceasta a cunoscut și o reparație, după care a funcționat multă vreme sub aceste auspicii în așa fel încât, în anul 1941, starea sa era considerată ca fiind bună. Astăzi, biserica este bine îngrijită fiind așezată într-o ambianță naturală foarte frumoasă.