Parohie cu mahalalele Țânțaru și Buicești: 137 parohieni, 6 concubinaje (în 1887); parohie și în 1941, formată din satele Pluta: 225 familii cu 813 suflete și Buicești: 244 familii cu 999 de suflete. În prezent, parohia este formată din aceleași sate, Pluta și Buicești. Înainte de 2004, parohia s-a aflat sub ascultarea Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). Din 2004 este în subordinea Episcopiei Severinului și Strehaiei, prin Protoieria Strehaia. În 2011, satul avea 465 locuitori (222 masculin, 243 feminin; 439 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Mare Mucenic Gheorghe; biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată ca monument istoric.

Preot paroh Daniel-Alexandru Coliță hirotonit la 4 noiembrie 2017, studii teologice superioare, gradul preoțesc – Debutant. Tel.:0743/532.312; e-mail:Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

În tradiția locului, numele satului vine de la plopii ce cresc pe malurile  Motrului, numiți aici “pluteˮ, desemnând o specie de arbori ale căror ramuri cresc aproape de baza trunchiului dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă.

Biserică parohială a fost construită din cărămidă, de meșteri localnici, sub grija și îndrumarea preotului Ilie Dumitrescu. A fost amplasată la intrarea în localitate, pe un platou înconjurat de tei. Preotul ctitor a trecut la cele veșnice la 7 martie 1897, înainte de terminarea lucrărilor la sfântul lăcaș.

Acesta a fost desăvârșit de succesorul în păstorire, preotul Dimitrie Nicolau.  Tot acest cucernic părinte a supravegheat în anii 1899-1900 și realizarea picturii de către pictorul Ion Oprișan. Târnosirea a avut loc în anul 1899 de către protopopul D. Golia. La 30 noiembrie 1920, biserica a fost resfințită, probabil după o renovare, iar în 1941 se afla într-o stare bună. Ultima intervenție făcută asupra bisericii a avut loc în anii 2007-2008, când pictorul Ion Catrina a restaurat pictura bisericii.

Filii arondate:

Buicești

Cătun pendinte de parohia Gura Motrului: 110 parohieni, 3 concubinaje (în 1887); 250 familii (în 1892); în 1941, făcea parte din parohia Pluta: 244 familii cu 999 de suflete. În prezent, face parte din aceeași parohie. În 2011, satul avea 450 locuitori (217 masculin, 233 feminin; 437 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Cuvioasa Paraschiva; cod MH-II-m-B-10273.

Satul Buicești, arondat comunei Butoieşti, din mai 1968, este situat în lunca Motrului, în nord-estul Piemontului Bălăciţei, în vecinătatea sudică a satului Butoieşti şi în partea vestică a comunei. Menţionat documentar în: 1543 (sat de cumpărătură, cu numele Boiceşti, întărit împreună cu alte sate lui Detco mare armaş, de către Radu Paisie vv.).

Biserica satului a fost ridicată/sfințită la 5 septembrie 1822 în mahalaua Buicești dă Gura Motrului (în 1887 era și o mahala Buicești de Pluta, cu 67 de parohieni), ctitor Cosdi Cosma ot Albești (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Reconstruită în 1892-1900.

Biserica din Buiceștii de Gura Motrului, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, a fost construită de zid pe moșia Gura Motrului. Această biserică, sau poate alta de lemn existentă în Buiceștii de Pluta era complet ruinată în 1891, motiv pentru care s-a cerut canonică învoire pentru construcția alteia din zid, după plan, binecuvântare dată de Sfânta Episcopie cu recomandarea ca biserica să fie amplasată în centrul satului și cu condiția, reafirmată în 1892, de a fi prezentat un plan ˮîn regulă“, cel propus neîntrunind rigorile științifice necesare. Biserica s-a ridicat în anii 1892-1900, sub conducerea preotului Ilie Dumitrescu.

Târnosirea a avut loc în anul 1900 și a fost săvârșită de protopopul D. Golia. Între timp, în anul 1897 s-a încheiat un contract cu pictorul I. Oprișanu din Dobrița, Gorj, pentru realizarea picturii, contract avizat de Sf. Episcopie, însă cu unele modificări. În timpul Războiului Întregirii Neamului, cotropitorii au transformat biserica în grajd de cai, iar după trecerea urgiei aceasta a fost reparată prima dată și resfințită de către protoiereul Iconom Ștefan Pârligras, delegat în acest sens de către P.S. D.D. Bartolomeu, Episcopul Rîmnicului Noul Severin.