Parohie: 162 de familii (în 1862); 185 parohieni, 12 concubinaje (în 1887); 170 familii (în 1894); în 1893 a format parohie cu Șușița de Motru, iar în 1941 parohia era formată din Grozești și Cârceni: 371 familii, 1459 suflete. Astăzi, parohia are aceeași alcătuire și este sub ascultarea canonică a Eparhiei Severinului și Strehaiei, prin Protoieria Strehaia. În trecut, s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011, satul avea 453 locuitori (229 masculin, 224 feminin; 422 români, 5 romi, restul cu informație nedisponibilă; 415 creștini ortodocși, 10 penticostali, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Voievozi; Sf. Dimitrie; astăzi, Nașterea Maicii Domnului; biserica nu este monument istoric.

Preot paroh, Tudor Constantin numit la 8 septembrie 2010., studii teologice superioare masterat în teologie, gradul II de preoție Tel.:0766/633.916; e-mail:Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Comuna Grozeşti este situată în extremitatea estică a judeţului, în sudul Dealurilor Jilţului, la hotarul cu județul Gorj şi la nord-est de oraşul Strehaia. Satul omonim și centrul comunei este așezat pe valea Şuşiţei (nume pe care l-a purtat cândva), într-un relief deluros. Atestat documentar în: 1518 (Neagoe Basarab vv. îi întăreşte lui Harvat mare logofăt Grozeştii de pe Jiu).

Se spune că numele satului ar veni de la Valea Grozasca, situată la nord-est de sat, ori de la un haiduc Groza, care își stabilise sălaș în apropiere, sau chiar de la pădurile seculare existente cândva în regiune și care erau atât de de mari și de dese, încât pe trecător îl îngrozea perspectiva de a trece prin ele.

Biserica satului este atestată la 23 aprilie 1804, ca fiind făcută de I. Kisim, Cosdi Kelu și Radu Călăpăreanu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). A doua biserică, începută în 1935.

Prima biserică a fost de lemn, cu hramul Sf. Nicolae, și a fost ridicată pe proprietatea lui Enaike Scafeș. Lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…, apărută în 1941, plasează construcția bisericii în 1857, când este posibil să se fi făcut o reparație mai amplă a vechiului lăcaș.

În 1898, preotul Ion Popescu de la filia din Șușița semnala starea de degradare avansată a bisericii din Grozești, amenințată cu prăbușirea și în care era imposibil să se mai facă serviciul religios. Acesta se făcea, practic, sub cerul liber. În 1911, această biserică a fost demolată, iar în anul următor s-a încercat reconstrucția ei ajungându-se până la ferestre. În această fază, s-a chemat un inginer pentru expertiza lucrărilor, prilej cu care s-a atras atenția că acestea trebuiau oprite, neputându-se continua. Lucrarea executată a fost desființată, iar materialele au fost depozitate până în anul 1935, când s-a început ridicarea unei noi biserici. În 1941, se consemna că vechea biserică fusese dărâmată și din 1935 se începuse, în partea de sud-vest a satului, construcția uneia noi, la care în 1941 se ajunsese până la temelie (!). Proiectată după un plan în formă de cruce, noua biserică nu este nici astăzi gata. S-au finalizat zidăria și tencuiala, s-a realizat acoperirea cu tablă, însă pictura încă nu s-a executat, fiind pregătit doar Sfântul Altar pentru începerea picturilor, care urmează a fi făcute de către pictorul Hari Bungiu din Slatina.

Filii arondate:

Cârceni

Filie a parohiei Menții din Jos în 1893; în 1887, satul avea 138 parohieni, 10 concubinaje; 100 familii (1894); în 1941 făcea parte din parohia Grozești. La recensământul din 2011, satul avea 992 locuitori (496 masculin, 496 feminin; 964 români, restul cu informație nedisponibilă; 514 creștini ortodocși, 152 penticostali, 298 baptiști, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; Sf. Apostoli Petru și Pavel.

Satul Cârceni aparține comunei Grozeşti, din 1942,  fiind aşezat în nord-vestul acesteia, pe valea Şuşiţei şi la hotarul cu județul Gorj. A început să se formeze înainte de 1831, data atestării documentare.

Se pare că satul a fost așezat în vechime pe Dealul Plescota, de unde s-a mutat pe amplasamentul actual în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Biserica satului este din cărămidă, construită în 1863 (terminată la 6 iulie), pe locul vechii școli. Este în formă de navă și la data construcției a fost acoperită cu tablă. A fost zugrăvită de Constantin Tiță.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1892, a fost reparată prima dată.  Apoi în anii 1934-1936, cu cheltuiala obștii și cu un ajutor de 10.000 de lei de la prefectura județului, în vremea păstoririi P.S.S. Vartolomeu al Râmnicului Noul Severin și a protoiereilor județului P.C. Preoți P. Cernăianu și Popescu-Traian, s-a refăcut pictura de către pictorul Gh. Gh. Băleanu – Miculești. Preot era P.C. Gheorghe I. Giumanca.

În stânga și în dreapta ușii de intrare au fost realizate chipurile patronilor bisericii, Sf. Apostoli Petru și Pavel. Pe perete sunt scrise, de asemenea, numele Eroilor satului morți pentru patrie, iar la proscomidiar este pomelnicul Mitropolitului Nestor. Renovată în anii 1934-1936, în 1941 biserica se prezenta într-o stare bună. Alte îmbunătățiri și reparații s-au făcut în anii din urmă; în 2011 s-a construit un prăznicar, în partea vestică a bisericii; s-a schimbat gardul vechi al acesteia cu altul din beton și plasă susținută de stâlpi metalici, în 2014 s-a făcut o fântână în partea de sud-vest a bisericii, iar în anul 2017 clopotul a fost așezat pe suport metalic și s-a schimbat tabla de pe turlă.