Parohie constituită în 1888; peste 300 locuitori (în 1891);  în 1941, alcătuită din satele Greci, Cătănești și Duțești: 355 familii, 1498 de suflete. Astăzi, parohia este formată din satele Greci, Crețești, Duțești și Blidaru, în total 215 familii cu 390 de credincioși adulți și 55 de copii. În prezent, parohia este în subordinea Protoieriei Strehaia din cadrul Episcopiei Severinului și Strehaiei. În trecut, s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011, satul avea 580 locuitori (280 masculin, 300 feminin; 556 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10336.

Preot paroh Iosif Deaconu hirotonit la 1 octombrie 1982, vechime în preoție 37 de ani, studii medii, grad preoțesc Debutant. Tel.:0746/632.086;

Comuna Greci este situată în partea de est a judeţului şi în nordul Piemontului Bălăciţei. Satul omonim şi reşedinţa acesteia este atestat documentar, probabil, în 1619 (menţionaţi Iscrul şi Andronie din Greci, martori la un act făcut de Nifon, egumen la Tismana).

În tradiția locului, numele satului vine de la doi negustori greci care se pripășiseră în perimetrul respectiv și la care oamenii veneau să cumpere stofe, podoabe, obiecte de gospodărie, mirodenii etc. Ducându-se la ei oamenii de prin părțile apropiate să cumpere de-ale casei, ziceau ˮHai la greci“, și așa a rămas numele satului Greci.

Prima biserică atestată documentar a satului a fost făcută ˮdă Iovan căpitanu  i Pătru Roman și Pătru Vladu“, la 1804 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840). Construită din nou în 1886.

Biserica din 1804 a fost de lemn. A doua biserică s-a construit de cărămidă, în 1886, în locul celei de lemn, din inițiativa lui Ștefan Bilciurescu, proprietar, și a preotului din sat, cu sprijinul locuitorilor. Doamnele Ecaterina I. Aurel și Maria Costea Hîldan, originare din sat, au contribuit la realizarea picturii.

Au contribuit, de asemenea, și locuitori din satele învecinate, printre care frații Vasile și Gheorghe Mihuț – din Ciochiuța. Biserica a fost sfințită la 18 octombrie 1886, în timpul P.S.S. Iosif al Râmnicului Noul Severin. În 1910, fiind episcop al Râmnicului Noul Severin P.S.S. Ghenadie, protopop Ion V. Răiculescu și preot paroh Preda Mănescu, biserica a suferit o primă reparație și renovare, cu ajutorul enoriașilor și al primăriei comunei, reprezentată de Petre I. Păunescu. În 1941 era într-o stare mediocră și neasigurată. Biserica este în formă de corabie, lungă de 14,00 m, lată de 6,00 m și înaltă de 12,00 m.

Temelia este din ciment, iar zidăria din piatră și cărămidă. Deasupra intrării se află o turlă care, ca și întreaga biserică, este acoperită cu tablă. La interior biserica este pictată în ulei, autor: pictorul T. Zarma.