Parohie cu 3 biserici (pe lângă cea de centru, Biserica Față și Biserica Bălțați): 225 parohieni, 4 concubinaje (în 1887); în 1941, era alcătuită din satele Bălțații de Sus, de Mijloc, Giura-Vlădica, Varodia și Golineasa: 301 familii, 1257 suflete. S-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). Din 2004 parohia include și satul Dumbrava de Jos și, din 2004, se supune canonic Episcopiei Severinului și Strehaiei. În 2011, satul avea 71 locuitori (34 masculin, 37 feminin; toți români creștini ortodocși).

Hram Sf. Ioan Botezătorul; cod MH-II-m-B-10323; Sf. Mucenic Iuliu Veteranul.

Preot paroh Ionel-Ninel Chisim studii teologie superioare în curs de finalizare, vechime 2 ani, grad preoțesc Definitivat. Tel.:0787/536.418;

Biserica satului Bălțații de Sus a fost ridicată în 1820-1824 ˮdă Gheorghe Cotîrță i Ion Danciu“ (Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840), probabil în altă localitate, de unde a fost mutată în Bălțații de Sus în 1847-1850 (Vieața Bisericească în Oltenia…, 1941). Era biserică de lemn, închisă în 1891, apoi devastată de trupele de ocupație în 1917. În 1922 Al. Referendaru i-a întocmit documentația de reparare, care foarte probabil n-a mai avut loc, căci în 1941 se menționa că era închisă cultului. În prezent, este în construcție o nouă biserică, încă nesfințită.

Preoți: Nicolae Ciovârnaiche (1868-1895) și I. Bălțățeanu (1887-1892, oficia în cătunul Giura), Gheorghe I. Buga (hirotonit în 1929); cântăreți: R.N. Butănescu, Ion I. Vătau (1895), Grigore Iorgulescu, Gheorghe Gh.D. Semen (1941).

VII. A deținut 5 ha de pământ în conformitate cu legea de reformă agrară din 1921 și un cimitir. Biblioteca parohială s-a înființat în 1920, având 194 de volume și 24 de cititori în anul 1940. În anii 1930-1940, enoriașii au strâns 81.000 de lei, pentru biserică și săraci.

Filii arondate:

Dumbrava de Jos / Bălțații de Jos

Parohie împreună cu mahalaua Higiu: 136 parohieni, 2 concubinaje (în 1887); în 1941 era formată din satele Fața, Bălțații de Jos, Higiu și Ursoaia: 322 familii, 1126 suflete. S-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În prezent, este filie a parohiei Dumbrava de Sus. În 2011, satul avea 172 locuitori (92 masculin, 80 feminin; 168 români creștini ortodocși).

Erau două biserici: cea parohială la 1941, cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel și biserica filială din Fața, cu hramul Sf. Nicolae; bisericile nu sunt monumente istorice.

Satul Bălţaţi şi/sau Bălţaţii de Jos, până în decembrie 1964, iar sub denumirea Dumbrava de Jos, din 1965 până în prezent al actualei comune Dumbrava este situat pe dealul/culmea Bălţaţilor (325 m), în nordul Piemontului Bălăciţei, la vest de satul de reşedinţă Dumbrava (Bălţaţii de Jos). Atestat documentar din 1483 (întărit cu imunităţi lui Bârta Pătru cu fiii lui), apoi în 1597 (menţionat Stoica din Bălţaţi). În 1725 era aşezare locuită (consemnat Florea din Bălţaţi ca hotarnic al Mănăstirii Strehaia pentru moşia Albuleşti).

Biserica parohială Sf. Apostoli Petru și Pavel era în construcție în 1941. Cea de-a doua biserică, Sf. Nicolae, este probabil cea făcută în 1740 “dă Miu sîrbu i Costandin brat Belivacă și cu toți locuitorii satuluiˮ și ˮprenoită“ în 1814 “dă Costandin Belivacă i Dinu Florea și lăcuitorii satuluiˮ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840).

Biserica cea veche era construită din lemn, în Fața, în sistem vechi, ruinată (conform raportului din 1896 al parohului) și aproape de nefolosit cultului (partea de sud a plecat spre cădere, căpriorii ieșiți din cuie, bolta lăsată pe tâmple). Protoiereul solicita în 1896 Episcopiei s-o închidă. În lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia (1941) se menționa că această biserică ar fi fost construită din lemn la 1912, însă în acest an pare să fie vorba mai degrabă despre o reparație, care s-a repetat în 1926 și era nevoie să fie făcută și în anul 1941. În tot cazul, la această dată biserica era asigurată la suma de 100.000 de lei.

Dumbrava de Mijloc / Bălțații de Mijloc

Sat component al Parohiei Bălțații de Sus (1941). În 2011 avea 58 locuitori (28 masculin, 30 feminin; 55 români creștini ortodocși).

Hramul Cuvioasa Paraschiva (1895) și Sf. Mare Mucenic Gheorghe; biserica nu este monument istoric.

Satul Dumbrava de Mijloc este arondat comunei Dumbrava de la organizarea acesteia în decembrie 1964. Până la această dată s-a numit Bălţaţii de Mijloc. Se află la sud-est de satul Dumbrava de Jos, înspre com. Bâcleş. A început să se formeze în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, pe moşia paharnicului Nicolae Brăiloiu. Locuitori clăcaşi (1832). Populaţia: 185 locuitori în 1945, 107 locuitori în 1977, 91 locuitori în 1992, 80 locuitori în 2002 și 58 locuitori în 2011. În 1864-1964 a aparţinut comunei Bălţaţi (1864-1892, 1929-1931, 1942-1945, 1951-1964); poi comunelor Bălţaţii de Sus (1892-1929, 1932-1942, 1945-1950); Bălţaţii de Jos (1931-1932). 

Biserică satului a fost ridicată, din lemn, în 1710 ˮdă Ion Bălțatu și cu lăc(uitorii)“, prenoită în 1831 “dă Ionașco i Gheorghe Cotârțăˮ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840); Lucrarea Vieața bisericească în Oltenia (1941) consemnează ca an de construcție anul 1909, când este posibil să se fi făcut o reparație mai cuprinzătoare. A mai fost reparată în 1927, în 1941 constatându-se că starea bisericii era bună.

VII. A deținut un cimitir pentru circumscripția sa.

Higiu

Mahala a parohiei Bălțații de Jos: 145 parohieni, 2 concubinaje (în 1887); în 1941, făcea parte din aceeași parohie. În 2011, avea 233 locuitori (109 masculin, 124 feminin; 227 români creștini ortodocși).

Hram Sf. Petru și Pavel; biserica nu este monument istoric.

Satul Higiu aparține comunei Dumbrava, din mai 1968, și este situat în nordul Piemontului Bălăciţei şi în estul satului Dumbrava de Jos. Altitudine medie 250 m. Menţionat de un document din 1702 împreună cu valea cu acelaşi nume. În 1864 avea numai 20 de familii şi a fost arondat com. Brezniţa de Motru. În 1892-1950 în legile de organizare administrativă au fost înscrise satele Higiu de Bălţaţi şi Higiu de Brezniţa de Motru. Populaţia: 433 locuitori în 1977, 341 locuitori în 1992, 281 locuitori în 2002 și 233 locuitori în 2011. Higiu-Drăgheşti a aparţinut comunei Brezniţa-Motru, iar Higiu-Ursoaia comunei Bălţaţi (Bălţaţii de Jos). Din mai 1968 cele două sate au fost contopite sub numele de Higiu.

Biserica satului a fost ridicată în 1865, din lemn, ctitori Stanciu Cioc cu Floarea și fiii, cu pridvor pe stâlpi înflorați, reparată radical în 1880, când a fost zugrăvită. În 1896, din cauza stării bisericii parohiale din Bălțații de Jos, protoiereul județului propunea mutarea aici a centrului parohiei.