Parohie cu filie la Lumnic: 182 parohieni, 4 concubinaje (în 1887); din 1893, filială a parohiei Ruptura, iar din 1894 din nou parohie cu Lumnic, ca și în 1941 (când cele două sate însumau 342 familii și 1390 de suflete), în subordinea Episcopiei Râmnicului Noul Severin. Aceeași componență a avut și înainte de 1968, când s-a aflat în subordinea Mitropoliei Olteniei, prin Protoieria Strehaia, iar din 2004 în subordinea Episcopiei Severinului și Strehaiei. Parohia se compune în prezent din aceleași sate, Cervenița și Lumnic.

La recensământul din 2011, satul Cervenița a avut 266 locuitori (135 masculin, 131 feminin; 250 români; 250 ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată monument istoric.

Preot Iulian Vătuiu Smărăndescu, absolvent al Seminarului Teologic Craiova, Iconom stavrofor. Tel.: 0374/985.151;

Satul Cervenița este situat în sudul Piemontului Coșuștei, pe valea pârâului omonim. Atestat documentar la 1483 sub numele de Cerveniţa de Sus, ca danie a lui Vlad Călugărul vv. făcută boierilor săi Batie, Radul, Drăgoi, Stanciul, Bratu şi alţii.

IV-V. Inițial, în Cervenița a fost o biserică de lemn, în cimitirul satului. În noaptea de 30 spre 31 august 1892 un trăsnet a distrus crucea din vârful clopotniței. În anul 1894 preotul paroh o descria ca fiind biserică de lemn, ruinată, în stare rea, fără act de fondațiune.

În anii 1904-1907, s-a construit o nouă biserică, din cărămidă, în formă de corabie, cu o lungime de 13,75 m și lățimea de 5,70 m. Altarul are 3,70 m lungime și 4,80 m lățime. Biserica a fost restaurată în anul 1936 prin osârdia preotului Ion Burileanu. Prima pictură a fost executată de către pictorul Ștefan Enăchescu din Gorj. Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat serios lăcașul. S-a întocmit un plan de restaurare și repictare, lucrările fiind făcute pe cheltuiala enoriașilor, iar spălarea și repictarea de către pictorul Constantin Dumitrașcu.

Filii arondate:

Luminc

Filială a parohiei Degerați (în 1887, 1941), la fel în prezent, filie a parohiei Cervenița. În 2011, satul avea 134 locuitori (63 masculin, 71 feminin; 126 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 Hram Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; biserica nu este monument istoric.

Satul Lumnic face parte din comuna Prunişor, din mai 1968, și este situat în extremitatea nord-estică a acesteia. Ca toponimic, Lubnicul este menţionat de documente datând din 1483 (Vlad Călugărul vv. întărește mai multora sate din Mehedinți, printre care și Lubnicul, pentru că le erau “vechi și drepte ocineˮ).

Biserica satului datează din 1828, ctitori Nicolae Glogoveanu și Stanciu Genescu.

Biserica din 1828 a fost înălțată de lemn, pe cheltuiala lui St. Genescu postelnic și a lui N. Glogoveanu.

A fost refăcută în 1881-1882 pe cheltuiala lui Dimitrie și Zoe Bibescu și a locuitorilor cătunului. La 22 noiembrie 1927, parohul bisericii îi scria lui Al. Bărcăcilă, care fusese cu un înainte la Lumnic, la cererea locuitorilor, că aceștia terminaseră, punându-i inclusiv acoperișul, biserica cea nouă, ridicată alături de cea veche. Aceasta din urmă se prăbușise, căzându-i bolta.

Parohul cerea sprijin în obținerea autorizației de demolare a celei vechi, lemnăria obținută pe această cale urmând a fi întrebuințată la confecționarea tâmplăriei bisericii celei noi. În 1928, Bărcăcilă a revenit constatând că biserica cea veche era cu totul ruinată, cu acoperișul distrus, parte din tavan și zidul din stânga prăbușite, iar tencuiala interioară și picturile în mare parte căzute.

Nu a fost o biserică de valoare artistică deosebită, nici prin arhitectură, nici prin pictură. Pictura a fost făcută în 1882 de un zugrav de rând, Marin I. Stăiculescu din Ciochiuța. În fapt, în 1928 biserica era desființată, fiind de la început slab construită. Pentru a salva de la distruge icoanele și cărțile, preotul paroh le-a depozitat în locuința sa. Alături, pe același teren, comitetul de construcție a ridicat o altă biserică, de zid, la care parte din materialul din lemn de la vecea biserică putea fi folosit pentru tâmplărie.

Dată fiind situația constatată, Bărcăcilă propunea să se autorizeze neîntârziat biserica cea veche și să se utilizeze în scopul menționat materialul din lemn recuperat, păstrându-se inscripția din 1828 pe blană de stejar, icoanele mobile și cărțile vechi. Aceste icoane și cărți neputându-se păstra în localitate în bune condițiuni, Bărcăcilă propunea să fie transferate la Muzeul Regiunii Porților de Fier.

   Biserica de lemn a avut un pridvor îngust înaintea ușii de intrare, deasupra căreia se găsea zugrăvită pe zid, în alfabet latin, inscripția reparației; deasupra acesteia, pe o bucată de lemn de 0,20 m lățime și de 0,65 m lungime, încastrată între două grinzi, se afla prima inscripție, cea de fondație, în alfabet chirilic, cu următorul cuprins:

ˮAceastă Sfântă și Dumnezeiască biserică ce să prăznuiește hramul Sf. Nicolae și Sf. Ioan cu toată cheltuiala Dumnealui Coconul Nicolae Glogoveanu și cu osteneala postelnicului Stanciu Genescu Leat 1828“.

Inscripția de prenoire din 1882, zugrăvită în litere neregulate pe tencuială avea următorul cuprins: “Această Sfântă și Dumnezeiască biserică i s-au făcut prenoire pe temelie de peatră și s-au zugrăvit după cum să vede. În zilele Prea Sf. Sle (sic) Pr. Episcop al Eparhii de Râmnic Noului Severin, D.D. Iosif și în zilele Maiestății (sic) Sale Regelui Carol I. Cu cheltuiala domnilor (sic) D. Dimitrie Bibescu și Zoe și a tuturor lăcuitorilor căt(u)ni Lumnicu, precum sunt scriși la proscomedee.

Începută în anul 1881 și finită în anul 1882 Maii în 15, preot Gheorghe Petrescu, zugrav Marin I. Stăiculescu din Cioc(h)iuțaˮ. Pomelnicul de proscomidie   zugrăvit în tencuială cu litere negre avea 8 coloane, primele5 și ultima cu alfabet latin, a 6-a și a 7-a cu chirilice, începând seria celor vii cu Dimitrie și Zoe, având mai jos tot vii pe Ion Priotu, Mărica Erița și Maria Erița. Șirul morților începea cu un Mihai Ereu și o Ioana Erița. Erau omiși primii ctitori, Nicolae Glogoveanu și Stanciu Genescu. Bărcăcilă menționa și celelalte nume din pomelnic, care, neavând nici o importanță, le reținea doar ca frecvență, în ordine alfabetică (ex. Alexandru 1, Sandu 1, Andrei 1, Arvat 1, Ana 3, Ancuța 4, Nastasia  2, Barbu 7, Chirilă 1 etc. etc.).

În anul 1989, preotul protopop Ion Vrapcea a sfințit o bisericuță în cimitirul din Lumnic, iar în anul 2016 o altă biserică, construită pe un teren al parohiei și sfințită de P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei. În felul acesta, bisericuța din cimitir va îndeplini rolul de capelă.