Protopopiatul Strehaia

6. Corzu - Sf. Ierarh Nicolae

biserica corzu

 

Filie a parohiei Busu (în 1893), în 1895 satul avea 781 de suflete, din care 156 de contribuabili; în 1941 era parohie de sine stătătoare, formată exclusiv din satul Corzu: 293 familii, 1099  de suflete. Actualmente, parohia cuprinde, de asemenea, numai satul Corzu cu cele trei mahalale ale sale: Părpălești (după eponimul Parpală, preponderent în zona adiacentă), Linia (centrul, cea mai populată, dezvoltată pe axa județeană ce leagă Bâcleșul cu județul Dolj) și Corzu (satul de baștină, cu cei mai vechi locuitori și uliță proprie, Albeiești, după numele Albei, și el răspândit în zona adiacentă).

De-a lungul timpului, parohia a fost în subordinea Episcopiei Râmnicului Noul Severin, respectiv Mitropoliei Olteniei, prin protoieria Strehaia, iar din 2004 este sub ascultarea Episcopiei Severinului și Strehaiei, cu aceeași mijlocire a Protoieriei Strehaia. La recensământul din 2011, satul Corzu a avut o populație de 444 de locuitori (229 masculin, 215 feminin; 423 români, restul cu informație nedisponibilă, 423 ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Sf. Ierarh Nicolae; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.


 

pr doru pandia  

Preot paroh Doru Pandia,

  • încadrat la 1 noiembrie 1994,
  • studii teologice superioare,
  • gradul preoțesc II.

Tel.:0745/300.102;

 


 

Satul Corzu, component al comunei Bâcleș din anul 1968, este situat în estul județului Mehedinți, în partea centrală a Piemontului Bălăciței, la limita cu județul Dolj, în zona de formare a văii Obedeanca (Rasnic). Satul este atestat documentar începând cu anul 1556-1557 (Pătraşcu cel Bun vv. le întăreşte „moşie satul Corzii” lui Radu Podeanu şi lui Dragomir cu feciorii lor).

Potrivit Catagrafiei din 30 martie 1840 a bisericilor și mănăstirilor din Mehedinți, biserica satului este documentată ca fiind făcută din lemn, la 1795, “dă căpitanu Filip i Iovan sârbuˮ. Nu se știe cât a funcționat acest lăcaș de închinăciune. Tradiția locului spune că biserica actuală s-a ridicat pe ruinele celei vechi, acoperită cu șindrilă. Conform pisaniei, lăcașul cel nou s-a zidit în perioada 1911-1923 de obștea locutorilor, cu sprijinul unor oameni cu avere, precum Constantin Petrescu, avocatul Ioan F. Popescu și boierul Peșacov, care a donat terenul pentru construcție.

Biserica este în formă de cruce, având la mijloc-față o turlă mare, flancată de două turle mici acoperite cu tablă. Este din cărămidă, cu fundație de rocă subzidită, cu ziduri de 50 cm grosime, cu arcade, lungime totală de 17 m și lățime de 8 m. Potrivit tradiției, meșterii constructori au fost de origine sârbă, aduși de preotul Stoianovici/Stoenescu. Înălțimea până la turla cea mare este de 10 m, iar până la acoperiș de 7 m.

Pe parcurs, biserica a fost legată în bare de fier prinse cu șuruburi. Pictura interioară este în ulei, cu culori tempera, și a fost realizată de profesorii craioveni, pictori de biserici, frații Thodor și Ioan Zarma. Biserica s-a sfințit la 26 octombrie 1923 de către P.S.S. Vartolomeu, Episcopul Râmnicului Noul Severin, protopop fiind părintele econom Ioan C.F. Popescu, iar preot paroh Theodor Stoenescu. De-a lungul vremii, a cunoscut mai multe reparații: una în 1934-1937 (ctitori: Ioan F. Popescu, Const. Petrescu, Gh. I. Ciupagea ș.a.), urmată de cea din 1940, în timpul păstoririi preotului Alexandru Miulescu, apoi o alta, recentă, la exterior, în 2010, sub păstorirea preotului Doru Pandia, când a fost revopsită și când s-a înlocuit tabla cu alta, vopsită cu grund roșu.

 

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube