Parohie împreună cu satul Socolești (în 1892); în 1941, era parohie formată exclusiv din satul Breznița Motru (484 familii, 1949 de suflete). Anterior anului 1968, parohie în jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria Strehaia. Actualmente, parohie în subordinea Episcopiei Severinului și Strehaiei, prin Protoieria Strehaia. În 2011, satul avea 1046 locuitori (501 masculin, 545 feminin; 10016 români, restul cu informație nedisponibilă; 1015 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Nicolae; Sf. Împărați Constantin și Elena; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Victor-Doru Remescu Tel.:0252/374.131;

Satul Breznița Motru este așezat în nordul Piemontului Bălăciței și în estul județului Mehedinți, la 58 km est de Drobeta-Turnu Severin și la 12 km sud-est de orașul Strehaia. Satul este brăzdat de râul Tălăpanu (Bresnița), după ce s-a unit pârâul Bălțați. În vecinătate se înalță Dealul Bresnicioara (305 m), iar în stânga văii Tălăpanului se află Culmea Drăganului, Valea Drăganu, Valea Gligani, iar pe dreapta Valea și Dealul Sinuica (la Crâșma Căpitanului, 315,10 m). Atestat documentar în: 1568  (Brezniţa, sat dăruit de Petru cel Tânăr vv. lui jupan Oxotie aga).

La Breznița-Motru sunt atestate documentar două prime biserici: o biserică de lemn, cu hramul Sf. Nicolae, pe proprietatea ˮmoșia Strehăi(i)“, datată la 12 septembrie 1747 și făcută de Stan Broscăreanu, Pârvu Vâlceanu și Preda Bocancea (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840); și a doua biserică, tot de lemn, datată la 14 octombrie 1815, cu hramul Sf. Împărați și făcută în “Mahal(aua) Bresnița dă Sus, dă Breznița, prop. Străhăi(i)ˮ de ˮPolcov(nic) Cosdi Bresniceanu“ (Ibidem).

Ambele biserici menționate au fost construite din lemn. Potrivit lucrării Vieața Bisericească în Oltenia, publicată în 1941, Biserica cu hramul Sf. Împărați a fost zidită în 1871 din cărămidă. Prin urmare, aceasta a înlocuit biserica de lemn ctitorită la 14 octombrie 1815. Biserica era zidită pe fundație de cărămidă, în formă de corabie, cu pridvor în față, pronaosul fiind despărțit de naos prin trei arcade și cu catapeteasma zidită, la rându-i, din cărămidă. În 1891, s-a cerut canonică permisiune pentru repararea acoperișului, aflat în stare rea și ˮsurpat din toate cheile“, amenințând bârnele cu putreziciunea.

În 1894 s-a revenit cu cerere pentru canonică binecuvântare de acoperire cu tinichea albă, ca și clopotnița, de a-i mări ferestrele și ușa, de a-i face din nou jețul regal și de a o pardosi cu scândură de brad, iar Episcopia a aprobat. Lucrările s-au finalizat în 1896, când s-a solicitat resfințirea. În anul 1941 se aprecia că starea acestei biserici era încă bună. În perioada 1982-1984, cu obolul enoriașilor, s-a reparat și repictat interiorul, pictor fiind preotul Ilioniu din județul Gorj. În anul 1985, biserica a fost resfințită în timpul păstoririi Î.P.S. Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei.

Având fundație de cărămidă, în anii 1985-2013 biserica a fost cuprinsă de igrasie, necesitând reparații urgente. Acestea au fost inițiate în 2013 de către preotul Victor Doru Remescu, împreună cu epitropul și consilierii Grigore Mandescu, Pavel Coaca, Teodor Voicu, Iulian Ilica, Ion Vlădaea și Alexandru Sârbu. S-au efectuat lucrări de subzidire, s-a tencuit exteriorul, s-a vopsit tabla de pe acoperiș, iar în 2014 s-au repictat Sfinții Apostoli Petru și Pavel de la intrarea în biserică și hramul.

Informațiile documentare nu îngăduie cunoașterea traseului celei de-a doua biserici din localitate, cea datată la 12 septembrie 1747, cu hramul Sf. Nicolae. E drept că lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…vorbește și despre o biserică filială în parohie, lăcaș de lemn, dar cu hramul Cuvioasa Paraschiva. Or, un asemenea hram l-a avut biserica din satul Socolești, pendinte multă vreme de parohia Breznița de Motru, încât credem că în realitate este vorba despre biserica din Socolești, nu despre cea din comuna de centru a parohiei (vezi Socolești).