Parohie înființată în perioada interbelică în partea de răsărit a orașului Turnu Severin, ca urmare a extinderii acestuia, în condițiile în care până la biserica parohială din suburbia Banovița era o distanță de 2 km, relativ greu de străbătut de către credincioși. Este arondată Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Eparhia Severinului și Strehaiei. Anterior anului 1968, s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (de la târnosire până în 1939 și în anii 1945-1949), apoi sub cea a Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1945 și 1949-2003) prin Protoieria județului Mehedinți/Turnu Severin.

Hram Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

		Preot paroh Protoiereu dr. Gheorghe Claudiu Popescu hirotonit preot la 22 august 2002, studii teologice superioare, doctorat în teologie. Tel.:0760/661.299; e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
		Preot slujitor Cosmin Eftimie Necșoiu  Tel.:0741/060.718;  e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
		Preot slujitor Gabriel Ursache-Țucă hirotonit la data de 13 februarie 2005; absolvent al Facultăţii de Teologie 2002 absolvent facultate Asistenţă Socială 2003 studii de masterat 2007 doctor în Teologie 2011 Iconom stavrofor 5 septembrie 2010  Tel: 0744 884 144 email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Piatra de temelie a bisericii s-a pus în anul 1936, pe un teren situat între străzile Adrian, căpitan Puiu Lepri și Independenței, ce fusese solicitat imediat după Războiul Întregirii Țării de către populația din acest cartier al orașului pentru construcția a două instituții fundamentale: o școală de băieți (viitoarea Școală de Băieți nr. 4) și o biserică. Era vorba – după cum se sublinia în 20 decembrie 1923 într-un demers vizând acest dublu scop - despre un lot al primăriei orașului care avea ˮîntinderea necesară pentru școală și mai rămânând încă destul din suprafața lui pentru a se împăca și cealaltă dorință expresă a populației din partea locului, adică clădirea, tot pe aceste teren, și a unei biserici […]. Ambele clădiri – într-un stil modest dar estetic ar deschide aici o priveliște plăcută și centrul de lumină și înălțare sufletească atât de necesar acestui cartier“.

Până în 1938, s-a ajuns cu construcția bisericii la centura de deasupra ferestrelor, rămasă neexecutată, din cauza vitregiilor vremurilor. Întrerupte, lucrările au fost reluate abia în 1942, prelungindu-se până în anul 1952, când construcția a fost terminată la roșu și acoperită cu tablă. În anii următori, s-a continuat cu tencuielile interioare și exterioare, biserica a fost pictată și înzestrată cu mobilierul necesar, fiind gata pentru târnosire prin grija părintească și ajutorul substanțial al Î.P.S. Firmilian, din fondurile Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, după cum glăsuiește pisania. În esență, biserica a fost însă construită cu daniile credincioșilor din parohie și din întreg orașul Turnu Severin, dar și din alte localități.

Cei care au contribuit cu sume substanțiale la terminarea lucrărilor la biserică au fost soții Gheorghe și Domnica Gherghinescu ale căror portrete sunt pictate la intrare, în dreapta. Monumentală prin construcție, lucrată artistic sub aspect arhitectural, biserica este în formă de cruce, cu trei turle, în conformitate cu stilul bizantin combinat cu elemente românești. Privită de departe, pare că se smulge din pământ spre a se înălța la cer, precum ruga slujitorilor și enoriașilor săi.

Planul construcției a fost întocmit de arhitectul Iancu Atanasescu de la Episcopia Craiovei și a fost corectat de arhitectul Sfintei Patriarhii, D. Berechet, fiind pus în aplicare începând cu anul 1936 de către vrednicul paroh de atunci, Ilie D. Popescu. Construcția s-a făcut din cărămidă și beton armat, care îi dau durabilitate și rezistență. Dimensiuni: lungimea – 28,00 m, partea din față - 120 m², partea sudică – 210 m²; lățimea – 10,00 m, partea din spate – 60 m²; înălțimea – 12,00 m, partea nordică – 210 m². La exterior, biserica a fost împodobită cu icoane de mozaic pe frontispiciu. La interior, a fost pictată în frescă, în stil neobizantin, în anii 1957-1958, de către pictorul Emil Ivănescu din Curtea de Argeș. Terminarea acestor lucrări a îngăduit ca la data de 5 octombrie 1958 biserica să fie sfințită, într-un cadru sărbătoresc, de către Î.P.S. Firmilian, înconjurat de un impresionant sobor de preoți. De-a lungul timpului, biserica a suferit restaurări și reparații la unele dintre componentele construcției (acoperiș, podea, turle etc.). De asemenea, au fost avute în vedere lucrări de finisare la tencuielile exterioare, a avut loc vopsirea acoperișului, s-au montat icoanele de mozaic pe frontispiciu, iar în anii 1999-2000 s-a spălat pictura interioară de către pictorița Anamaria Baciu ajutată de pictorul Grigore Neagu și alți colaboratori.