Protopopiatul Drobeta

44. Sf. Dumitru

biserica sf dumitru

 

Filie a parohiilor Adormirea Maicii Domnului (1872-1894, 1941-1976) și Sfântul Gheorghe Banovița (1894-1941), iar din 1976 parohie de sine stătătoare, arondată în prezent Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Eparhia Severinului și Strehaiei. În momentul de față, are în perimetrul său circa 2.700 de familii locuitoare atât la case cât și la blocuri.

 


Hram Sfântul Dumitru; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.


 

pr vasile ghitan  

Preot paroh Vasile Ghițan

  • hirotonit la 13 septembrie 1986,
  • numit în parohie la 1 decembrie 2010,
  • studii teologice superioare,
  • gradul preoțesc Iconom stavrofor.

Tel.:0743/147.295;

 

pr grigore tita  

Preot slujitor Grigore Tița

  • 2001 până în prezent

Tel.:0744/436.762;

 


 

Proiectul ridicării acestei biserici a fost iniţiat în anul 1872 iar biserica a fost construită în anul 1875 de către ctitora Joiţa Chintescu, pentru a fi lăcaş de îngropăciune şi pomenire a fiului său Dimitrie (Tache) Chintescu, mort în floarea vârstei în anul 1873. Ulterior, biserica trebuia să devină lăcaş de îngropăciune şi pentru ea şi spre pomenirea veşnică a soţului şi fiilor săi. Biserica s-a construit pe o suprafață de teren rămasă liberă între mormântul lui Tache Chintescu și gardul dinspre răsărit al cimitirului. Joița Chintescu a solicitat acest teren la 5 mai 1872 iar Primăria orașului i l-a acordat cu celeritate o săptămână mai târziu.

La construcţia începută imediat, a ajutat cu bani şi Cleopatra Boboiceanu. Sub  aspect arhitectonic, inițial, biserica a avut formă de cruce, dar astăzi are formă de arcă.

A fost ridicată din cărămidă pe fundaie de piatră. Biserica are azi dimensiunea generală de 27,00/8,00 m, deci o suprafață de 216 m.p. Altarul are 3,50/4,00 m, naosul 18,00/8,00 m și pronaosul 5,50/8,00 m. Biserica nu are pictură exterioară, iar la interior, iniția a fost pictată în ulei de un zugrav necunoscut. Pictura actuală îl are ca autor pe Nicolae Popa din București, care a repictat biserica în anii 1986-1990.

După înfiinţare şi ridicare, sfântul lăcaș a fost orânduit să îndeplinească rolul de capelă a cimitirului ortodox, după mutarea lui de la Biserica „Maioreasa”, precum şi pe acela de filie a acesteia. Slujitori la capelă au fost toți preoții orașului, care erau planificați prin rotație. Joiței Chintescu nu i-au fost recunoscute, din păcate, drepturile ctitoricești, în schimb i-a fost respectată dorința de a fi înmormântată, alături de fiul ei, în interiorul capelei, la moartea ei survenită la 14 octombrie 1880. După decesul ei, fiica sa, devenită Maria Grigore Miculescu, a solicitat în 1903 Primăriei Turnu Severin să repare biserica.

Nu se știe dacă administrația comunală a orașului a răspuns pozitiv acestui demers. Ce-i drept, în 1891 se ceruse canonică aprobare pentru reparații la acoperișul și zidurile bisericii, lucrare realizată în cursul anului, după care, la 30 noiembrie, s-a dat canonică binecuvântare pentru redeschiderea aceteia. În anul următor, 1892, s-a dat binecuvântare pentru alte reparații, de această dată la exteriorul bisericii, încât este posibil ca în 1903 primăria să fie evitat un răspuns pozitiv la cererea Mariei Miculescu.

Că reparațiile erau necesare, rezultă și din faptul că în 1910 s-au executat lucrări esențiale, fiind nevoie ca o parte din costul lor, în sumă de 600 de lei, după cum solicita protoiereul Ștefan Pârligras, să fie acoperite de primărie. Concret, potrivit devizului de lucrări care se ridica la suma de 6.500 de lei, s-a înlocuit acoperișul cel vechi cu tablă Wolf Neter, s-au introdus două picioare sub temelia de la altar, care se slăbise și crăpase, s-au remediat crăpăturile din zidărie, s-au vopsit pereții exteriori, s-a construit un trotuar de ciment în jurul clădirii, s-a înlocuit pardoseala din piatră cu pardoseală din scândură, toate aceste atingând valoarea de 4.000 de lei. În plus, s-a  reînnoit pictura exterioară – 1.500 de lei și s-a repoleit tâmpla cu aur veritabil – 1.000 de lei.

Cât privește statutul bisericii, în aprilie 1894, potrivit legii clerului mirean iniţiată de Take Ionescu, aceasta a devenit filială a bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Banoviţa, cu care a format o parohie urbană de sine stătătoare. În timpul Primului Război Mondial capela a fost puternic bombardată şi a suferit stricăciuni serioase în cursul luptelor din 10-11 noiembrie 1916.

„Nemaiputându-se oficia dumnezeieştile slujbe din cauză că Sf. Lăcaş era lovit şi dărâmat în mare parte de gloanţe şi obuze – consemneză pisania pusă în biserică – s-a găsit bunul şi iubitorul de Dumnezeu Ghiţă Efta Bejan, veteran din războiul de la 1877, care cu singura sa cheltuială a reparat toate stricăciunile atât în exterior cât şi în interior, împreună cu pictura, dând şi un clopot, cele vechi fiind luate de germani”.

Reparaţiile au fost închinate “pentru pomenirea scumpei sale soţiiˮ, Smaranda, ˮdecedată la 15 aprilie 1917, dar și pentru amintirea soldaților români căzuți pe câmpia din apropierea bisericii și orașului“ împotriva trupelor germane. După schimbarea statutului bisericii în biserică parohială, în anii 1976-1977, la propunerea preotului Eugen Tămâși s-a întocmit un proiect de reparații capitale, care a fost înaintat spre aprobare.

În anul 1986, în timpul preoților Constantin Bologa și Vasile Nuhaiu au început lucrările de restaurare, schimbându-se și arhitectura acesteia. Din forma de cruce, sfântul lăcaș a luat forma de navă, lărgindu-i-se laturile exterioare. Tot atunci a fost și repictată și sfințită de Î.P.S. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei. Ulterior, a fost adăugat un pridvor.

În fine, în anii 2010-2019, în timpul preoților Vasile Ghițan și Grigore Tița, biserica a fost acoperită cu tablă de cupru, s-a înlocuit tâmplăria veche cu una nouă, s-a înlocuit catapeteasma veche cu una nouă de lemn de stejar sculptat, s-au adăugat icoane noi pe catapeteasmă și s-au schimbat stranele vechi cu unele noi. Și podeaua este una nouă, din ciment, iar cu tablă de cupru este acoperită și singura turlă a bisericii, aflată deasupra intrării și străjuită de o cruce mare.

 

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube