Cătun al parohiei Dedovița existentă până pe la 1850-1860 în subordinea Episcopiei Râmnicului Noul Severin: 81 parohieni, 3 concubinaje (în 1887); 97 contribuabili (în 1891); în 1941, era parohie de sine stătătoare purtând, de la jumătatea secolului al XIX-lea, numele Poroina-Erghevița, și fiind alcătuită din satele Erghevița, Poroina, Dedovița și Valea Copcii: în total 398 de familii cu 1766 de suflete. Sub acest nume funcționează și astăzi pentru satele Erghevița, Poroina, Dedovița Veche, Valea Copcii, Dedovița Nouă și cătunul Gura Poroinei. Este sub ascultarea canonică a Eparhiei Severinului și Strehaiei prin intermediul Protoieriei Drobeta-Turnu Severin. În 2011 satul avea 266 locuitori (140 masculin, 126 feminin; 255 români, restul cu informație nedisponibilă; 254 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Apostoli Petru și Pavel; cod MH-II-m-B-10381

Preot slujitor Costel Popescu hirotonit la 6 decembrie 1981, studii teologice medii, grad preoțesc Iconom stavrofor. Tel.:0742/013.175;

Poroina este sat al comunei Șimian, din anul 1968, situat la est de aceasta.

Biserica satului datează documentar din 21 noiembrie 1819, ctitori Tomiță Fântâneanu și obștea satului (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 noiembrie 1840). Există și versiunea că biserica a fost construită în anii 1841-1845, de același Toma Fântâneanu și de Țeca Pleșoianu, după ce biserica construită de ei inițial în satul Dedovița, cu hramul Sf. Apostoli, din cauza defectelor de construcție, a început să se dărâme.

Atunci ei au hotărât să construiască o nouă biserică, pe care au amplasat-o însă în satul vecin Poroina, la numai 1 km de biserica veche. Biserica cea nouă a primit același hram, Sf. Apostoli, fiind o biserică din cărămidă, cu ziduri groase de 0,65 m, situată pe proprietate megieșească. Dimensiuni: 16,00 m lungime și 6,00 m lățime.  În anul 1891 era complet ruinată, reparându-se în anul 1894 cu cheltuiala lui jupan Jetcu Pleșoianu, care a contribuit cu 4 pungi de galbeni, ajutat și de obștea satului, cu munca.

Pe parcurs, s-au adăugat și alte defecte, în 1932 dislocându-se pridvorul. Ca atare, în 1937 s-a construit și atașat un nou pridvor și s-au reparat zidăria și acoperișul, la care s-a înlocuit tabla. În anul 1943 pictorul Dumitru Velici din satul Băsești a refăcut pictura cea veche al cărei autor nu se cunoaște.

Biserica a fost sfințită în vremea Î.P.S. Nifon Criveanu, Mitropolitul Olteniei, protoiereu fiind P.C. Ilie Meilă, iar preot paroh P.C. Mihail Jerca. Au ajutat la susținerea lucrărilor Richard Franassovici și Mihail Zarafescu.

În anul 1976 s-au efectuat alte mici reparații, s-a introdus curentul electric și s-a împrejmuit curtea sfântului lăcaș cu gard de beton, în timpul preotului Nicolae Jinga, iar în anul 1984 s-a reparat iarăși acoperișul, schimbându-se tabla și s-au făcut reparații exterioare, cu purtarea de grijă a preotului Costel Popescu, protoiereu fiind P.C. Crăciun Pufan, în timpul arhipăstoririi Î.P.S. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei. Apoi în 2002, în timpul Mitropolitului Teofan, s-a reparat radical zidăria, s-a vopsit tabla de pe acoperiș și s-a restaurat pictura în pridvor de către pictorul Constantin Dumitrașcu din Balta Verde. Protoiereu P.C. Grigore Petrescu, preot paroh P.C. Costel Popescu.

Filii arondate:

Dedovița Nouă

Filie a parohiei Poroina-Erghevița. În 2011, satul avea 392 locuitori (204 masculin, 188 feminin; 387 români, restul cu informație nedisponibilă; 386 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 Hram Sf. Apostol Toma; biserica nu este monument istoric.

Satul Dedovița Nouă aparține comunei Şimian, din decembrie 1964, fiind situat în estul acesteia şi cel al Depresiunii Severinului (Câmpul Cerneţilor şi Băran). Cunoscut iniţial sub numele de Satu Nou, s-a format în această zonă deluroasă începând din 1920, prin „roirea” populaţiei din satele vecine şi aşezarea aici, ca urmare a împroprietăririi din 1921.

Construcția bisericii satului a început în anul 2006, având 22,50 m lungime, 8,00 m lățime și 23,00 m înălțime. Este o biserică în formă de corabie, cu o turlă. Este din cărămidă plină cu zid de 40 cm și acoperită cu tablă de cupru. Biserica are pridvor de 2,50 m în față, cu patru coloane în formă de treflă. Tâmplăria este din termopan cu lemn stratificat, iar podeaua este pavată cu granit gros de 1,50 cm.

Biserica administrează cimitirul satului.

Evghenița

Cătun al parohiei Bistrița: 197 contribuabili, 6 concubinaje (în 1887); 89 familii (în 1891); în 1941, biserică filială a parohiei Poroina Ergheviței, ca și în prezent. În 2011, satul avea 295 locuitori (148 masculin, 147 feminin; 267 români, 5 maghiari, 10 romi, restul cu informație nedisponibilă; 276 creștini ortodocși, 5 penticostali, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Mare  Mucenic Gheorghe; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi calificată monument istoric.

Satul Erghevița aparține comunei Şimian, din mai 1968, fiind situat în estul acesteia, în extremitatea de nord-vest a Piemontului Bălăciţei. Localitatea este cunoscută de lumea medicală, îndeosebi după 1960, prin cazurile de nefropatie şi insuficienţă renală, „sindromul Ergheviţa”, cu  afectarea a până la 4% din numărul locuitorilor, etiologia bolilor amintite fiind pusă pe seama apei unor izvoare din raza satului, care spală lentilele de lignit. În ultimele decenii morbiditatea şi mortalitatea provocate în circumstanţele menţionate au scăzut până spre dispariţie.

Biserica din sat a fost din lemn și adusă cu 6 care cu boi din satul Cleșnești, comuna Glogova, pentru a fi montată în cimitir în 1884 sau 1886. Dimensiuni: 10,00 m lungime și 4,70 m lățime. Are o turlă mică și a fost acoperită cu tablă. În anul 1889 și următorii a fost zugrăvită, pentru ca la 30 mai 1892, urmare a solicitării locuitorilor, să aibă loc sfințirea. A fost reparată în 1927, când preotul Gh. N. Dumitrescu-Bistrița i-a restaurat și pictura în ulei. În anul 1941 era asigurată la suma de 20.000 de lei. În anul 1998, s-a reparat turla din lemn, care a fost învelită cu tablă, iar în anul  2002, pictura a fost spălată de pictorul Constantin Dumitrașcu din Balta Verde, care a zugrăvit și icoana hramului.

Valea Copcii

Cătun pendinte de parohia Poroina Ergheviței, fără biserică, dar cu cimitir propriu,  în 1941 și în prezent. Este sat al comunei Şimian din mai 1968, situat în zona deluroasă din estul acesteia, în vecinătatea comunei Husnicioara.