Cătun al parohiei Vârciorova: 146 contribuabili, 2 concubinaje (în 1887); 96 familii (1892); în 1892 biserica de aici era biserică parohială, iar cea de la Vârciorova, filială, ceea ce l-a nemulțumit pe preotul G. Pitulescu de la Vârciorova, care considera această situație o greșeală a fostului protoiereu Șt. Călărășeanu. În 1893 s-a revenit, biserica din Ilovița devenind filie, iar cea din Vârciorova parohială. În 1941, biserica din Ilovița era filială a parohiei Vârciorova, satul având 230 de familii cu 919 suflete. Situația a continuat până la construcția S.H.E.N. Porțile de Fier. Din acest moment și până în 1999, comuna a făcut parte din parohia Bahna, iar din 1999 formează singură parohia Ilovița, arondată Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Episcopia Severinului și Strehaiei. În 2011, satul Ilovița avea 813 locuitori (411 masculin, 402 feminin; 788 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă). 

Hram Adormirea Maicii Domnului; Biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată monument istoric.

Preot paroh Petre Rozalian Mihai din data de 30 ianuarie 2001, studii teologice superioare, gradul preoțesc II, Iconom stavrofor. Tel.:0730/553.743; e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Comuna Ilovița este situată în Depresiunea Bahnei, pe valea râului omonim, la limita sudică a Munţilor Mehedinţi şi cea sud-vestică a Podişului Mehedinţi. Satul omonim este aşezat la confluenţa pârâului Racovăţ cu Bahna, într-un relief format din dealuri, înălţimi, ape şi văi, câmp şi poieni.

Biserica satului este atestată documentar, potrivit Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840, la 8 noiembrie 1803, ctitori Mihai Trocan și Pătru Preșneanu. Tradiția a reținut că în perimetrul satului s-ar fi construit de-a lungul timpului trei biserici, fapt pus în legătură cu nedeia numită Ciumarca, sărbătorită în ultima vineri din septembrie și lăsată din vechime, de la izbăvirea de ciumă prin rugăciunile Sf. Nicodim, viețuitor pe atunci la Mănăstirea Vodița.

Era biserică din lemn, cu hramul Sf. Îngeri, construită pe proprietatea Mănăstirii Tismana, complet ruinată în 1894, motiv pentru care s-a decis construirea unei biserici noi, de zid. Episcopia a răspuns pozitiv, iar la 15 august 1896 a avut loc sfințirea locului pe care avea să fie amplasat noul locaș, Episcop al Râmnicului Noul Severin fiind P.S. Atanasie Mironescu, iar protoiereu P.C. D. Goliciu.

Mai mult, s-a recomandat ca materialul recuperat din vechea biserică să fie folosit la ridicarea celei noi. Aceasta a fost clădită în anii 1896-1908. Este o biserică dreptunghiulară, în formă de corabie, construită pe fundații puternice de piatră, cu ziduri groase de 80-90 de cm, cu un turn puternic sugerând o pară, din cărămidă, situat pe pridvor, care îndeplinește și funcția de clopotniță.

Este împărțită în cele trei părți canonice. Pronaosul, de formă dreptunghiulară, ca și naosul, este despărțit de acesta prin doi stâlpi ce ies din zid și susțin ca o arcadă.

Altarul este delimitat de naos printr-un iconostas de zid pe care se află 47 de icoane pictate. În partea de la intrare a pronaosului se află și un mic cafas. Pe tavanul pronaosului este reprezentată Sf. Treime, iar la intrare în dreapta este chipul Episcopului Atanasie Mironescu al Râmnicului Noul Severin. Catapeteasma este de zid și împodobită cu picturi dispuse pe trei rânduri.

Biserica a fost construită de meseriași din Topleț (Ioan Bornuz și Petru Celesian) și pictată în ulei de către pictorul C. Zaharescu din Turnu Severin, în manieră realistă, cu desen armonios, culori deschise și o cromatică naturală și nuanțată, urmând programul iconografic specific zonei. Dintre icoanele din biserică, o valoare remarcabilă are cea pictată pe lemn, cu bordură săpată și colorată în roșu și galben, înfățișând pe Maica Domnului cu Pruncul, încadrată de Sf. Arhangheli. Biserica a fost sfințită la 25 septembrie 1911, pe timpul păstoririi Episcopului Ghenadie al Râmnicului Noul Severin, protoiereu fiind P.C. I.V. Raiculescu.

În anul 2002, biserica a început a fi restaurată, refăcându-se integral tencuiala. De asemenea, s-au pus jgheaburi, s-a restaurat acoperișul, iar în anii urmări lucrările au continuat cu restaurarea picturii (în 2006-2009) de către pictorul Teodor Păltinean, înlocuirea tâmplăriei și refacerea gardului incintei bisericii prin strădania preotului paroh Petre Rozalian Mihai și contribuția locuitorilor. La 6 octombrie 2013, a avut loc resfințirea bisericii de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, împreună cu un sobor de preoți.