Parohie cu cătunul Cocorova: 201 contribuabili, 3 concubinaje (în 1887); în 1941, parohia funcționa în aceeași alcătuire: Crăguești: 249 familii, 999 de suflete; Cocorova: 169 familii, 665 suflete. Total: 418 familii, 1664 suflete. În prezent, este alcătuită din satele Crăguiești, Budănești și Băsești și aparține Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Eparhia Severinului și Strehaiei. În trecut a fost sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În anul 2011, satul număra 447 locuitori (210 masculin, 237 feminin; 435 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Adormirea Maicii Domnului; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Valentin Marius Gonciulea

Crăguiești este sat al comunei Şişeşti, din mai 1968,  aşezat în vestul acesteia, în Culoarul depresionar mehedinţean. Atestări: 1617 (jupaniţa Dochia vistiereasa dăruieşte partea sa de pădure cu vecini din satul Crăgueşti, moştenit de la tatăl ei, Mănăstirii Strâmba); 1624 (Alexandru Coconul vv. întăreşte popii Dragul şi fiilor lui o livadă la Crăgueşti, în valea Iugăi); 1696 (Aldea ceauşul din Colibaşi, întărit de Constantin Brâncoveanu să stăpânească funiile Lăzărească, Negulească şi altele, cumpărate anterior);

Inițial, a existat probabil o biserică de lemn, construită la o dată ce nu poate fi precizată. Cu certitudine se știe că în 1887 era ruinată. În anii 1892-1898 s-a construit o altă biserică, din cărămidă, de către meșteri italieni, la inițiativa preotului Constantin Fusescu, cu sprijinul obștii satului. Biserica este în formă de cruce, fără temelie în pământ, dar pe soclu de piatră de granit adusă de la munte. Are o turlă pe pronaos. Este lungă de 25,00 m, lată de 10,00 m și înaltă de 8,00 m. Partea din față are 120 m.p., partea sudică 210 m.p., partea din spate 60 m.p. iar partea nordică 210 m.p.

De-a lungul timpului, a cunoscut mai multe lucrări de reparații și restaurare. Astfel, în anul 1931 a fost reacoperită, iar în anul 1941 se aprecia că era în bună stare, dar neasigurată. În 1944 a trecut prin cea mai amplă reparație, după avariile produse de cutremurul din noiembrie 1940. Acum s-a restaurat și pictura în ulei de către pictorul bisericesc T. Ionescu. O nouă restaurare a avut loc în anul 2005, cuprinzând decopertarea vechii tencuieli, refacerea, izolarea și vopsirea celei noi, renovarea acoperișului prin înlocuirea tablei celei vechi cu una nouă grunduită și vopsită, împodobirea cu icoane a exteriorului și restaurarea integrală a picturii interioare. Pictor: Teodor Păltinean.

Filii arondate:

Bâlvăneștii de Jos / Băsești

Parohie cu cătunele Budănești și Cracu Lung: 114 parohieni, 2 concubinaje (în 1887); aceeași componență a parohiei și în 1941 (Băsești: 168 familii, 664 suflete; Budănești: 192 familii, 752 suflet; Cracu Lung: 58 familii, 284 familii). În 2011, satul avea 158 de locuitori (73 masculin, 85 feminin; 157 români, 157 creștini ortodocși).

 Hram Sf. Ierarh Nicolae; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Satul Bâlvăneștii de Jos, numit așa din decembrie1964, când s-a renunaț la vechiul nume Băsești, face parte din comuna Bâlvăneşti și este situat la marginea de sud-est a Podişului Mehedinţi, la contactul acestuia cu Culoarul depresionar mehedinţean, în vecinătatea sudică a satului Bâlvăneşti, pe văile şi pâraiele Gârdanu, Valea Rea, Fagăraşu, care se unesc cu Budăneştii şi iau numele de Coşuştea.

Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840, prima biserică atestată documentar a satului a fost făcută de toți locuitorii satului la 21 mai 7273 (= 1765). Cea de-a doua biserică, începută în anul 1928.

Prima biserică a fost de lemn, pe proprietate megieșească. Deteriorată, în 1887 s-a cerut repararea ei, lucrările fiind efectuate cu banii locuitorilor în 1891 la acoperiș, apoi și la tencuiala afectată ca urmare a lucrărilor de la acoperiș (1892). Pe locul acestei biserici (datată de lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia – 1941, la anul 1868, când probabil s-a făcut repararea ei), în 1928 a fost începută o alta din piatră, neterminată încă în 1941.

Budănești

Cătun/mahala al parohiei Băsești: 109 parohieni, 2 concubinaje (în 1887); 192 familii,752 suflete (în 1941). În 2011, avea 137 locuitori (67 masculin, 70 feminin; 134 români, restul cu informație nedisponibilă; 129 creștini ortodocși, 3 baptiști, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi calificată ca monument istoric).

Satul Budănești aparține comunei Ilovăţ, din mai 1968, fiind situat în Culoarul depresionar mehedinţean, pe valea Coşuştei. Atestat documentar în: 1620 (martor Iacob din Budănişti); 1642 (Giurca şi Nicula, boieri din Budeneşti, trimişi împreună cu alţii de către Matei Basarab vv. „să aleagă ocina Vărşiţii/Vrăşeţi dinspre Burila...”). În vatra satului s-a găsit cel mai vechi text epigrafic slav, scris pe o foiţă de plumb, datând din sec. 13, consemnat în „Istoria literaturii române” (1970).

Prima biserică a satului atestată documentar a fost făcută la 24 august 1812 ˮde toți lăcuitorii satului“ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). A doua biserică, construită în 1906-1913.

Prima biserică a fost din lemn, ridicată pe proprietate megieșească. În 1894, locuitorii au solicitat binecuvântare pentru repararea/reconstruirea bisericii, cerere respinsă de Episcopie, recomandându-li-se să se unească cu cei din Băsești ˮși să construiască o singură biserică de zid în centrul parohiei și după un plan sistematic și care să merite titlul de parohială“.

Se pare că până la urmă Episcopia a renunțat la această exigență, deoarece biserica din 1906-1913 (dacă n-a rămas cea dintâi, dar cu reparații radicale) a fost tot din lemn. În acest moment, și-a spus cuvântul un comitet de inițiativă compus din T.G. Chirfot, N.M Dobromirescu, V. Bădescu și P.C. Crăete, în frunte cu N. Marinchescu. Biserica are pridvor deschis susținut de patru coloane pătrate. Deasupra intrării în pridvor este pictat patronul bisericii. În pridvor, în dreapta, este o scară de lemn pe care se ajunge în turla care ține loc și de clopotniță.

Turla este deasupra pridvorului, de formă pătrată și este acoperită, ca și restul bisericii, cu tablă vopsită în maro.

Pronaosul și naosul au formă dreptunghiulară, fiind despărțite de patru stâlpi din lemn pe care se află icoane cu Sf. Ioan Botezătorul, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus și Sf. Paraschiva. Cele trei părți canonice ale sfântului lăcaș sunt pictate cu sfinți și scene biblice frecvent întâlnite în programul iconografia urmat la bisericile din zona colinară și de munte a județului. În pronaos, deasupra icoanei lui Iisus este o Listă de contribuție cu cei care au susținut și ar putea susține biserica în viitor. O Lisă asemănătoare este și în naos cuprinzându-i pe cei care au donat bani pentru cumpărarea clopotului.

Clopotul cel vechi se spărsese și în 2005 locul lui a trebuit luat de unul nou la a cărui achiziționare o contribuție decisivă a avut elevul Ilie Dobromirescu din clasa a X-a Comerț din Drobeta-Turnu Severin. În altar este un Pomelnic de obște cu viii și morții din sat pomeniți la fiecare slujbă.