Parohie, 200 de familii, 24 concubinaje (în 1892); în 1895, titulatura era de parohie rurală; în 1941, era formată din satele Cerneți, Piatra Albă și Dudașu: 597 familii, 2472 suflete.

În trecut a fost sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În prezent, este pendinte de Protoieria Drobeta-Turnu Severin din Eparhia Severinului și Strehaiei.

Hram Sfântul Ierarh Nicolae și Sf. Spiridon; cod MH-II-a-A-10284 (ansamblul bisericii); MH-II-a-A-10284.01 (biserica Sf. Nicolae); MH-II-a-A-10284.02 (zidul de incintă).

Preot paroh Ștefan Guliță hirotonit la 18 septembrie 2011, studii teologice superioare cu masterat, gradul preoțesc II. Tel.:0761/355.833; e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Cerneți este actualmente sat al comunei Şimian, situat în nord-estul municipiului Drobeta-Turnu Severin şi în estul Depresiunii Severinului, de-a lungul râului Topolniţa, în partea lui stângă şi între acest râu şi dealurile de la răsărit (Cerneţi, Gârdanul, Curila şi Orgutova). Altitudine medie 60 m. Atestat de documente scrise datând din secolul XVI: 1571 (Cerneţiul, sat dăruit de Alexandru al II-lea Mircea vv. lui Udrişte postelnic, fiul lui Pârvul din Drăgieşti); 1572 (danie făcută de acelaşi domnitor jupaniţei Neacşa din Drăgoieşti).

Biserica de cărămidă având dublul hram Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Spiridon din Cerneți a fost începută în mahalaua Sf. Nicolae a micului târg de boiernașul Radu Pleșoianu  și verii săi, Dimitrie și Stoian Pleșoianu, în anul 1784. Aceștia au zidit biserica doar până la ferestre, după care n-au mai avut resurse s-o continue.

A finalizat-o Ioan Glogoveanu biv vel logofăt peste 10 ani, în 1794, căruia i se datorează și pictura în stil neobizantin, tocmit “să-i facă sfințiiˮ fiind zugravul Gheorghe. Biserica are formă de corabie, cu un ieșind în stânga, soluția de scoatere a pronaosului și naosului în lateral fiind neobișnuită la constructorii de biserici de azi. La acest ieșind se află scările de urcat la clopote (primele clopote ale bisericii fiind luate de nemți în timpul Primului Război Mondial). Pridvorul deschis, delimitat de o balustradă înaltă din cărămidă, are zece coloane cilindrice de zid, rotunde la bază și pătrate la capete, pe care se sprijină arcurile trilobate de la partea superioară a zidurilor pridvorului. Fațadele bisericii sunt ornate cu panouri dreptunghiulare în zona inferioară, iar sus cu forme arcuite.

Un brâu în relief desparte cele două rânduri de ocnițe ale fațadei. La apusul acesteia, ocupând două panouri, în partea de sus, este plasată icoana hramului. Biserica are șase ferestre înguste în partea inferioară și două în partea superioară. Două turle octogonale cu ferestre înguste dispuse pe două rânduri suprapuse, sprijinite pe paturi de formă pătrată, sunt amplasate, una la mijlocul clădirii, cealaltă deasupra pridvorului.

Turlele au acoperiș ascuțit, în pantă, împărțit în forme triunghiulare, în timp ce acoperișurile paturilor de susținere și celelalte sunt ușor înclinate. În altar, pe boltă, este reprezentată Maica Domnului între doi arhangheli și doi prooroci, iar spre tâmplă Dumnezeu tatăl. În registrul inferior este redată împărtășirea Apostolilor cu Iisus în două ipostaze, împărțind pâinea și vinul.

În centru, sub baldachin, o masă având deasupra ei crucea și Evanghelia. Dedesubt se observă un rând de medalioane cu sfinții ierarhi. Începând din colțul de nord, deasupra Proscomidiei, apare imaginea Sfântului Petru al Alexandriei. Urmează Sfinții Haralambie, Grigore Decapolitul, Grigore Bogoslavul, Ion Zlataust.

La sud de fereastră, sunt pictați Sfinții Vasile cel Mare, Spiridon, Atanasie, Chirile, Nicolae și pentru prima dată în iconografia ortodoxă românească – în rândul ierarhilor, Nicodim cel Sfințit de la Tismana. Pe dosul tâmplei de zid care desparte altarul de naos este înfățișată jertfa lui Avraam, în două momente: plecarea spre locul jertfei și consumarea jertfei în clipa apariției îngerului între contururile unor coline cu copaci și pajiști. În registrul de deasupra ușilor sunt redate scene cunoscute din Creație: animale, păsări, Adam și Eva, unul de o parte și altul de cealaltă parte a ușilor împărătești. Între uși, sunt zugrăviți doi diaconi. Tâmpla de zid, împodobită cu stucaturi, este decorată cu motive ornamentale dispuse printre medalioane care închid cinci prăznicare în partea inferioară  și șase în partea superioară.

Lucru surprinzător, crucea răstignirii este executată în relief, din stuc. Dedesubtul crucii se află doi grifoni înaripați cu gurile deschise spre cele două molenii. Icoanele împărătești sunt pictate pe lemn, iar cea înfățișând hramul ferecată în plăci metalice. Sub icoana lui Iisus se deslușește o inscripție cu următorul conținut: ˮAceste două sfinte icoane s-au făcut cu cheltuiala dumnealor Dumitrache A… și soția sa Dumitrana și pruncul Ion, 865“. Ușile împărătești datează de la construcția bisericii.

În partea lor de jos este pictată Buna Vestire, iar în partea de sus proorocii David și Solomon. Îngerii zugrăviți pe cele două uși laterale îi înfățișează pe Arhanghelii Mihail (în latura de nord, având deasupra chipul Maicii Domnului) și Gavriil (pe ușa din sud, cu chipul lui Iisus). Pe filactera Arhanghelului Gavriil poate fi citită inscripția, zugrăvită în negru: “Vedeți pe Mihai cum este înfricoșat. Moartea păcătosului cumplită va fiˮ, iar pe filactera Arhanghelului Mihail, care ține sabia ridicată: ˮCare va intra în biserică necurat, de această sabie va fi tăiat. 1853“.

Pe ușa laterală de sud a altarului, la picioarele Arhanghelului Gavriil apare portretul unui preot și inscripția: “În acest lăcaș ce să numește Sf. Nicolae și Sf. Spiridon sluji la cele sfinte și preoțești rânduieli din leat 1797 martie 21 Ion Eretu, deputat, protopop 1835ˮ, iar la picioarele Arhanghelului Mihail zugrăvit pe ușa din latura de nord este înfățișată soția protopopului, Ilina, ținând în brațe o copilă – Maria. De pe calota turlei, într-un medalion cu inscripția: ˮDoamne, Doamne, caută din cer și vezi“, veghează chipul lui Iisus Pantocrator, îmbrăcat în veșminte arhierești, cu mult aur pe fond  de cer albastru, înstelat. Împrejur sunt sugerate puterile sale în formă de cete îngerești, serafimi și heruvimi și trei roți înaripate. În jurul celor zece ferestre, așezate pe două rânduri de câte cinci, sunt zugrăviți, sus:

Proorocii, jos: Apostolii. Sub ferestre sunt pictate zece medalioane cu chipuri de ierarhi. Sub cerul în relief al zidăriei turlei este zugrăvită liturghia îngerească, unde îngerii poartă trupul lui Iisus. Pe latura dinspre răsărit apare tot Iisus, de data aceasta în veșminte de arhiereu săvârșind împărtășirea. În cei patru pandantivi îi descoperim pe cei patru Evangheliști păstrând simbolurile lor. De asemenea, pe cele patru fețe ale arcurilor de susținere a turlei sunt zugrăvite medalioane cu chipuri de sfinți. Arcul de deasupra tâmplei este împodobit cu chipul lui Iisus în medalion, susținut de îngeri, închipuind înălțarea la cer a Mântuitorului. De o parte și de alta sunt pictați Apostolii și Maica Domnului. Dedesubt, cuprinzând o porțiune din zidul de alături, se observă Buna Vestire, iar pe cea de sud – Nașterea Sfintei Fecioare.

Pe bolta pronaosului este redată Maica Domnului Platitera în medalion, purtând pe Iisus, acesta tot în medalion, zugrăvit pe cer albastru cu stele. În jurul medalionului central, înlăuntrul căruia este zugrăvit chipul Maicii Domnului, apar, urmând orânduiala, 12 medalioane mai mici, fiecare înfățișând câte un chip de prooroc. Un brâu ornat cu frunze de stejar pe fond galben decorează bolta calotei, rezemată pe patru arcuri care se descarcă pe cei patru pereți, în ai căror pandantivi sunt zugrăviți patru îngeri vestitori orientați către cele patru colțuri ale pământului, purtând toiagul călătorului și globul pământesc.

Pe fața tuturor arcurilor sunt zugrăvite medalioane cu chipuri de sfinți, având între ele ornamente florale. Arcurile de sud și nord cuprind câte patru chipuri de sfinți zugrăviți în picioare, iar în mijlocul fiecărui arc câte un heruvim. Sub cele patru arcuri sunt zugrăvite scene indicând originea a patru mari sărbători ortodoxe: Adormirea Maicii Domnului, Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul și îngroparea lui și Înălțarea Sf. Cruci. Sub cele patru mari scene sunt amplasate alte zece medalioane cu chipuri de sfinți: patru pe zidul de nord (cuviinciosul Ilarion, cuviinciosul Teodosie, Sf. Eftimie, Sf. Sava), patru pe cel de sud (Sfinții Cuviincioși: Asachie, Rasitenie, Ioachim, Atanasie), două pe zidul de apus (Pahonie și un sfânt al cărui nume nu se poate descifra). Între cei doi sfinți de pe zidul de apus este reprezentat tabloul votiv cu biserica privită din exterior, despărțit în două zone prin brâie și benzi colorate ca și din latura de sus, dedesubt fiind redate numai ferestrele fără firidele dreptunghiulare care ornează panorama.

Ctitorii au fost pictați de o parte și de alta a intrării. La miazăzi este pan Ioan Glogoveanu biv vel logofăt purtând o căciulă mare cu fund roșu și o dulamă îmblănită cu mânecă largă. De cealaltă parte, pănița Maria Glogoveanu cu căciulă cu pană la mijloc, purtând o mantie cu mânecă scurtă, iar pe dedesubt o rochie de culoare deschisă cu guler scobit în unghi spre piept, cu mânecă lungă împodobită cu flori și dantelă în jurul încheieturii de la mâini. Pe rândul lui Ioan Glogoveanu, urmează cei doi băieți, iar în spatele mamei, fiica. Asemenea tatălui, băieții poartă căciuli mari cu fund roșu și dulame.

Sub dulame, poartă anteriu vărgat. Nicolae ține în mâna dreaptă o cruce, semn al credinței și al evlaviei față de Dumnezeu. Fiica ctitorilor, Stanca, poartă pe cap o căciuliță roșie cu penaj. Este îmbrăcată cu o mantie cu mânecă scurtă și largă, iar pe dedesubt cu o rochie de culoare gălbuie, ornată cu flori, cu mânecă strâmtă, guler scrobit, în formă de unghi, încheiată în față printr-un galon ornat cu benzi și puncte de culoare deschisă. Mijlocul îi este încins cu o cingătoare ornamentată în zigzag. În mâna dreaptă, ținută în sus, are ridicată o floare cu coadă lungă.

În partea de nord sunt reprezentați ceilalți ctitori, Pleșoienii. Radu Pleșoianu este în colț și poartă o dulamă cu mânecă strâmtă, cu guler răsfrânt peste marginile înguste ale acesteia, iar pe dedesubt un anteriu vărgat încins cu un brâu. Pe zidul de nord este pănița Bălașa, soția lui, urmată de Ghiță, fiul lor. Bălașa este îmbrăcată cu o haină cu mâneci scurte, sub care se observă o rochie vărgată cu mânecă strâmtă. Ghiță este îmbrăcat cu o dulamă cu mânecă scurtă, cu guler lat de blană, iar dedesubt poartă un anteriu împodobit cu dungi galbene punctate cu negru pe margini.

Pe același zid urmează Dimitrie Pleșoianu purtând o dulamă cu guler, anteriu vărgat și cingătoare lată, pănița Maria, soția lui, care are peste coafură un cauc de forma unui fes și este îmbrăcată cu dulamă și rochie vărgată. Urmează un bărbat cu capul descoperit, al cărui nume nu se poate descifra, apoi pănița Ancuța, cu un cauc, fără fișiu, dar cu o legătoare la gât, îmbrăcată într-o mantie cu mâneci scurte, rochie înflorată, cu mânecă scurtă și închisă în față cu nasturi pe care sunt stilizate flori.

Mai departe, pan Stoian, îmbrăcat ca și ceilalți bărbați, pănița Păuna, cu capul acoperit cu un fișiu transparent, purtând o dulamă cu mâneci scurte și rochie de culoare gălbuie, înflorată, cu mânecă strâmtă, încheiată în față cu nasturi și încinsă cu o cingătoare, pan Ștefan, purtând o mantie roșcată cu guler lat și anteriu vopsit cu alb, negru și albastru deschis, pănița Ilinca, având pe cap o legătură mozaicată cu pietre colorate și dând impresia purtării unei căciulițe, la gât cu o salbă cu monede de aur, mantie pe umăr, rochie de culoare vișinie cu guler lat alb, adâncit în unghi, închisă în față cu nasturi mărunți și, în fine, pănița Maria Calafeteanca, pictată cu capul acoperit.

Pe zidul de sud, pictura este mai puțin vizibilă și abia se pot distinge numele celor zugrăviți. Începând de la colțul de sud este pictat pan Pârvu, “prim staroste, epitrop bisericiiˮ, îmbrăcat în costum vărgat, apoi pănița Petrea, având pe cap o căciuliță cu moț și cu ciucure, episcopul Nectarie, al cărui chip este aproape șters, dar se poate descifra inscripția ˮNectarie, episcop, Râbnic“, iar în colțul de sud-vest, portretul domnitorului Alexandru Constantin Moruzi purtând căciulă fumurie și o mantie cu guler lat de blană. În pridvor, în adâncimea calotei centrale, este redat Iisus Emanoil, cu figura tânără, cu păr ondulat, binecuvântând cu ambele mâini în lanțuri. Pictura a fost realizată pe fond albastru, înstelat. Apare îmbrăcat cu mantie roșcată și tunică verde, cu mânecă largă, iar în jurul mijlocului are înfășurată o centură lată roșcată.

În jurul medalionului, pe o bandă albă închisă între altele două mai înguste de culoare roșie, este scris: “O Emanoil ia păcatele noastreˮ. În jurul acestui cerc astfel inscripționat ies șapte colțuri de stea, pe fond cenușiu, presărat cu stele. Marginea calotei este decorată cu frunze de stejar pe fond galben, dispuse între două cercuri roșii cu dungi albe pe margini. În trei din cei patru pandantivi sunt zugrăvite, cuprinse fiind într-un medalion, trei simboluri: îngerul, leul și boul. Pe fețele înguste ale arcurilor și semicalotelor sunt mai multe medalioane cu chipuri de sfinți, spațiile dintre ele fiind umplute cu motive florale.

Registrul inferior cuprinde cinci subiecte din viața Sfântului Nicolae și o parte din scena cu focul cel veșnic cu numele celor păcătoși care se chinuiesc în văpăile focului. Subiectul central al semicalotei de sud este corabia cu pânze albe, plutind pe valuri, de pe puntea căreia Sf. Nicolae, în veșminte arhierești, binecuvântează cu mâna dreaptă și înalță cu stânga Sfânta Evanghelie spre cei trei călători care stau descoperiți. În semicalota de nord, scena centrală înfățișează o închisoare cu ziduri și turnuri, înăuntrul căreia se zăresc trei întemnițați. Sf. Nicolae apare și el în veșminte de arhiereu, purtând un coș cu merinde deasupra zidului din care cei trei, cu mâinile întinse, primesc hrană. În spațiul semicircular de deasupra celor două coloane de la intrarea în pridvor este zugrăvită căderea din cer a lui Lucifer și a slugilor lui.

Conform canoanelor, în spațiile de deasupra coloanelor pridvoarelor se zugrăvesc subiectele biblice referitoare la actul divin al creației lumii și a omului. La această biserică însă, zugravul s-a rezumat numai la un număr restrâns de subiecte. Nu lipsesc cele referitoare la Adam și Eva și la cei doi fii ai lor – Abel și Cain.

Biserica păstrează fresca originală. În anul 1894 parohul M. Cârstea cerea prevederea în buget a banilor pentru reparații (pardoseală, tencuieli, tâmplărie, vopsirea tinichelei de la acoperiș, spălarea cu var a exteriorului), lucrări care s-au și efectuat.