Protopopiatul Drobeta

6. Bâlvanești - Tăieriea capului Sf. Ioan Botezătorul

biserica balvanesti

 

Parohie: 151 contribuabili, 1 concubinaj (în 1887); în 1941, alcătuită din satele Bâlvănești și Pârlagele (458 familii, 1617 suflete). În prezent, este formată din aceleași sate, are un număr de cirac 200 de familii și se află în raza Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Eparhia Severinului și Strehaiei. Anterior anului 1968, s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria județului Mehedinți/Turnu Severin. În anul 2011, la Bâlvănești au fost recenzați 310 locuitori (142 masculin, 168 feminin; 302 români, restul cu informație nedisponibilă; 302 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.


 

pr meteleuca ion  

Preot paroh Meteleucă Ion

  • numit la parohie din anul 1980.

Tel.:0754/579.913;

 


 

Prima biserică a satului atestată documentar a fost făcută ˮde toți lăcuitorii satului“ la 29 august 1812 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840), apoi o a doua biserică în 1919-1929.

Bâlvănești este comună formată din satele Bâlvăneşti, Bâlvăneştii de Jos, Călineştii de Jos, Călineştii de Sus şi Pârlagele, situată în partea nord-vestică a judeţului, în sud-estul Podişului Mehedinţi, într-o zonă cu relief deluros (culmea Bâlvăneştilor, culmea Câmpu Mare, dealul Curăturii, vârful Gârdanului, Cracu Lungu, dealul Bucureşti, Padoş, Răzurele, Domogledu), altitudine medie 500 m, brăzdat de văi (Gârdanu, Făgăraşu, Iazoştea, Crudu etc.).

Prima biserică a fost din lemn, pe proprietate megieșească. Această biserică pare să fie cea existentă în cimitir la locul numit ˮrâpa popii“ sau “rogazișteˮ pentru care, în 1894, s-a cerut canonică binecuvântare, iar Episcopia a aprobat, pentru construirea unei clopotnițe pe furci de lemn, pentru instalarea unui clopot de metal ce fusese cumpărat de locuitori. Apoi, imediat după Războiul Întregirii Țării, în 1919, s-a început construcția unui nou sfânt lăcaș, de piatră, terminat 10 ani mai târziu, în 1929, care în anul 1941 se găsea într-o stare bună. Este o biserică în formă de cruce, cu o turlă deasupra intrării. Fundația și pereții sunt din piatră. Este acoperită cu tablă galvanizată și are două cruci de fier: una la turlă, cealaltă deasupra altarului. Biserica este pictată în stil neorenascentist de către Ion Dogărăscu din București, dar pictura nu prezintă o valoare deosebită. În pronaos este reprezentat preotul  Ion Pârvulescu, ctitorul principal, alături de care sunt scrise numele Eroilor satului morți în Războiul pentru Întregirea Neamului. Biserica a fost sfințită în anul 1926 de către P.S. Criveanu, Episcopul Vicar al Episcopiei Râmnicului Noul Severin. În 1981, biserica a cunoscut o reparație capitală, cu atenție specială asupra acoperișului și tencuielii exterioare.

 


 

Filii arondate:

 

 

Pârlagele

 

biserica parlagele

 

Filie a mahalalei omonime pendinte de comuna Balotești: 91 contribuabili (în 1887), aparținând de parohia Bâlvănești (1941). În prezent, este arondată aceleiași parohii.


Hram Sf. Voievozi; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.


 

Satul Pârlagele este arondat comunei Bâlvăneşti, din 1951, fiind aşezat la poalele dealului Câmpu Mare şi în sudul comunei, spre satul Baloteşti. Altitudine medie: 300 m. Atestat de catagrafia din 1819 în care a fost înscris ca fiind aşezat pe moşia pităresei Stanca Poroineanu şi având 24 de familii plătitoare de bir. În 1864 avea 44 de familii. A aparţinut comunei Baloteşti (1864-1930 şi 1938-1950). A fost comună rurală, alcătuită numai din satul omonim (1931-1938). Populaţia: 692 locuitori în 1945, 732 locuitori în 1977, 563 locuitori în 1992, 465 locuitori în 2002 și 408 locuitori în 2011.

Prima biserică a satului atestată documentar a fost făcută de Mihai Trocan și Mihai Lupulescu la 8 noiembrie 1812 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

Această biserică a fost din lemn și a fost construită pe proprietatea răposatului Manolache Poroineanu. Nu se știe cât a funcționat acest lăcaș. Lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia (editată în 1941) datează biserica din Pârlagele “pe la 1905ˮ, însă cum  era vorba tot despre o biserică de lemn, e posibil să fie vorba despre aceeași veche biserică din 1812, care, acum, în jur de 1905, să fi fost mai cuprinzător reparată. Există și versiunea susținută de actualul preot paroh din Bâlvănești cum că lucrările la sfântul lăcaș au început în anul 1849 și s-au terminat în 1851. Acesta a fost reparat integral în 1889 și s-a resfințit la 8 septembrie 1906 de către protoiereul județului Mehedinți, P.C. Dumitru Golici, cu împuternicirea Episcopului Atanasie Mironescu al Râmnicului Noul Severin, ceea ce sugerează pe ce bază lucrarea menționată mai sus vorbește despre construcția bisericii pe la 1905. Este o biserică în formă de corabie, cu turla deasupra intrării. Temelia este din piatră iar pereții din ciment. Biserica este acoperită cu tablă galvanizată și are două cruci de lemn, una la turlă, cealaltă deasupra altarului. O ultimă reparație capitală cuprinzând acoperișul și exteriorul a fost făcută în anul 1981.

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube