Parohie (din 1894, când centrul acesteia s-a mutat aici pe criteriul numărului de populație; anterior biserica parohială a fost la Batoți/Moșeni/Atârnați, aceasta având starea cea mai bună dintre toate sfintele lăcașuri din parohie), formată din satele Batoți (256 familii, 1117 suflete), Atârnații de Jos (66 familii, 300 suflete) și Tismana (130 familii, 535 suflete) – în anul 1941. În prezent, parohia este formată din satele Batoți, Tismana și Dunărea Mică și, din 2004, aparține Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Episcopia Severinului și Strehaiei. Anterior, s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011, satul avea 311 locuitori (148 masculin, 163 feminin; 290 români, restul cu informație nedisponibilă; 289 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Nicolae Luțu hirotonit în septembrie 1987, studii teologice medii, grad preoțesc Sachelar Tel.:0787/874.550;

Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți din 3 martie 1840, prima biserică atestată documentar din satul Batoți a fost făcută/sfințită în 1777, ctitori ˮpopa Mihai, Ioan căprariu i căpitanu Gheorghe Ciupagea“. A doua biserică a fost construită în 1907.

Satul Batoți, arondat  comunei Devesel, din mai 1968, este situat în partea nord-vestică a acesteia, la sud de satul Tismana şi în sudul Depresiunii Severinului, la poalele dealului Alion, altitudine medie absolută 60 m, într-o zonă de terenuri nisipoase.

Prima biserică a fost din lemn și a fost ridicată pe proprietate megieșească. Nu se știe cât a durat această biserică. Este cert că, în 1894, s-a dat binecuvântare pentru începerea noii biserici pentru care lucrările s-au deschis cu greutate, în anul 1901, comuna prevăzând sume insuficiente  (de pildă, doar 800 de lei în 1897). De aceea, acest lăcaș amplasat pe un plaț în suprafață de 4.000 m.p. a fost finalizat abia în anul 1907. Este o biserică din cărămidă, pe fundație de piatră, în formă de cruce, având o lungime de 21,00 m, lățimea de 8,00 m și înălțimea de 16,00 m. Are catapeteasmă de lemn și a fost pictată de pictorul Constantin Zaharescu. Constructor: Ioan Bellini. Biserica a fost construită în timpul păstoririi preotului Ion Iorgulescu, ajutat de obștea locuitorilor satului, protopop fiind preotul Dumitru Goliciu și a fost sfințită de P.S. Atanasie Mironescu, Episcopul Râmnicului Noul Severin. În anul 1941, biserica avea o situație bună, după cutremurul din anul precedent necesitând puține reparații.

Filii arondate:

Batoți – Moșneni / Atârnați/azi Dunărea Mică

Biserică parohială până în 1894, fiind lăcașul cu cea mai bună stare dintre toate bisericile din parohia Batoți, după care centrul parohiei s-a mutat la Batoți, localitatea cu cel mai mare număr de locuitori. Din 1894, filie a parohiei Batoți, ca și în prezent. În anul 2011, satul avea 72 locuitori (33 masculin, 39 feminin; 66 români, restul cu informație nedisponibilă; 65 creștini ortodocși, restul cu infromație nedisponibilă).

Hram Sf. Gheorghe; cod MH-II-m-B-10324.

Satul Batoți-Moșneni face parte sub denumirea mai nouă de Dunărea Mică din comuna Devesel, din mai 1968, fiind situat pe malul Dunării, la est de satele vecine Tismana şi Batoţi, în extremitatea vestică a Piemontului Bălăciţei (Pintenul de Batoţi). S-a desprins sub numele de Batoţi-Moşneni de satul Batoţi înainte de 1864, când avea 82 de familii şi biserica „Sf. Gheorghe”. Coborând de pe deal cu aşezările la Dunăre, treptat moşnenii au format Linia de Jos, căreia i s-a spus Atârnaţii de Jos, sau numai Atârnaţi, în 1892 existând atât satul Atârnaţii de Jos, cu 80 de locuitori, cât şi Batoţi-Atârnaţi sau Moşneni. Conform nomenclaturii oficiale a satelor judeţului, în 1864-1892 a existat satul Batoţi-Moşneni, component al fostei comune Batoţi; în 1892-1912 a existat satul Batoţi-Atârnaţi, pendinte de comuna Batoţi; în 1912-1925 a existat satul Atârnaţii de Jos, pendinte de comuna Batoţi; în 1925-1945 satul s-a numit Atârnaţi, apoi din nou Atârnaţii de Jos (1945-1950), neoficial şi Linia de Jos, fost Batoţi-Moşneni, şi a aparţinut tot comunei Batoţi. În 1951-dec. 1964 s-a numit Atârnaţi şi a fost sat al aceleeaşi comune, pentru ca în decembrie 1964-mai 1968 să se numească Dunărea Mică, ca şi astăzi, pendinte de fosta comună Batoţi. Populaţia: 237 locuitori în 1945, 132 locuitori în 1977, 119 locuitori în 1992, 83 locuitori în 2002 și 72 locuitori în 2011.

Tradiția orală a reținut că în vechime în sat a existat o biserică de lemn, care, după cum consemnează preotul paroh Nicolae Luțu, ˮa dispărut fără urmă“. Actuala biserică este din cărămidă, în formă de cruce și a fost ridicată în anul 1870, pe fundație tot din cărămidă, pe un plaț de 4.000 m.p. care cuprinde atât curtea bisericii cât și cele două cimitire ale satului. Are o lungime de 15,00 m, este lată de 10,00 m și înaltă de 12,00 m. Construcția s-a făcut cu cheltuiala obștii satului în frunte cu familiile Cosma Braghină și Iorgu Barbovici, iar pictura a fost executată de pictorul Vasile Dumitrescu. În anul 1894 s-a dat canonică învoire pentru reparații la biserica din ˮBatoții Veki“. Cum comuna a alocat sume insuficiente, parohul s-a plâns protoiereului. După cutremurul din noiembrie 1940 a fost afectată serios, motiv pentru care în 1941 se aprecia că avea nevoie de reparații. Din datele existente, rezultă că asemenea reparații s-au executat abia în 1975, când s-a renovat acoperișul.

Tismana

În 1941, se menționa că “în satul Tismana nu se află nici un imobil bisericesc în afară de un cimitirˮ. Biserica satului s-a construit în ultimele decenii. În 2011, satul avea 122 locuitori (56 masculin, 66 feminin; 120 români creștini ortodocși).

 Hram Nașterea Maicii Domnului; biserica nu este monument istoric.

Biserica satului a fost construită în clădirea fostei primării, fiind renovată în anul 1999. Biserica are o lungime de 12,00 m, lățime de 4,50 m și înălțimea de 8,00 m. Este în formă de navă și în anul 2004 a fost pictată de către Dan Cârjoi. În anul 2007, a fost sfințită de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei.