Parohie înființată în anul 1971 cuprinzând cartierul Banovița al municipiului Drobeta-Turnu Severin și satul Dudașul Cernețiului. Aparține Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Eparhia Severinului și Strehaiei.

Hram Sf. Mare Mucenic Gheorghe; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Petru Alin Norocea hirotonit în anul 2022, numit la această parohie în 2022, studii teologice superioare Tel.:0766/704.282;

Biserică situată în actualul cartier Banoviţa, în partea de nord-est a municipiului Drobeta-Turnu-Severin, în apropiere de malul drept al râului Topolniţa. După cum pare să sugereze numele locului, păstrat în forma populară de „Banoviţă”, biserica este, probabil, ctitorie a banilor olteni. Data precisă a construcţiei nu se cunoaşte, pisania fiindu-i distrusă în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, ca şi acoperişul.

Posibil să fi fost ridicată în jurul anului 1780, după cum rezultă dintr-o însemnare făcută de preotul Florea, crescut în Banovița și hirotonit în 1841 “pe obrazul bisericiiˮ, care menționa anul respectiv ca moment de zidire a bisericii. Iniţial, ea a fost destinată să satisfacă nevoile religioase ale locuitorilor satului.

Cu timpul, această destinaţie a intrat în declin, ca urmare a întemeierii şi dezvoltării oraşului Severinul şi a mutării unei mari părţi a locuitorilor în perimetrul acestuia. Biserica are 90 m.p. și este o construcţie solidă în formă de navă, compartimentată după regulile canonice în pridvor, pronaos, naos și altar, pictată la început după principiile picturii religioase bizantine, din care astăzi aşezământul nu mai păstrează, din păcate, nimic. Inițial, a fost o pictură în frescă, peste care ulterior s-a aplicat un strat de pictură în ulei, executată de pictorul Al. Mladinescu. Biserica are o turlă centrală.

Particulară ca aspect arhitectonic la acest așezământ este scara care duce la clopotniţă, realizată în formă de spirală, ceea ce îl aseamănă cu cea de la biserica Sf. Ioan Botezătorul din Cerneți și cu monumentele bisericeşti din epoca lui Constantin Brâncoveanu, susţinând plasarea cronologică a construcţiei bisericii în jurul anului 1780.

În acelaşi sens, indirect, pledează şi clopotul sfântului lăcaș, dăruit în 1832 de Anica Fratoştiţeanca, proprietara moşiei Severinului, piesă folosită până în 1917-1918, când a fost ridicată de armatele germane de ocupaţie. Acoperișul este din tablă zincată, în curs de înlocuire cu tablă de cupru, iar podeaua din lemn.

Conform legii clerului mirean din 1 aprilie 1894, așezământul a devenit biserică cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe. A fost reparată radical în anii 1910-1911, cu banii colectaţi de preoţimea din Severin şi cu donaţii ale enoriaşilor orăşeni dintre care cel mai mult a dat Constantina P. Mişoiu, moment când a fost reacoperită şi repictată (de Gh. Teodorescu-Caracal), a fost poleită din nou, i s-a pus pardoseală nouă, i s-a întărit temelia altarului şi s-a făcut trotuarul dimprejur. Din comitetul constituit pentru reparații au mai făcut parte N.D. Spineanu – președinte, preotul paroh Ilie Popescu, I.T. Răilă și N. Elenescu (casieri) iar ca epitropi Costache Sultan, Gheorghe Ghijan, I. Munteanu, Marinică Preda Ionescu, Gh. V. Constantinescu și D. Frățilă.