Parohie în 1887, 1894 și 1941 (cu biserica parohială la Valea Alunului), când era alcătuită din satele Severinești, Valea Alunului, Poiana și Ercea: în total 424 familii cu 1690 de suflete. În prezent, este alcătuită din satele Severinești, Ercea și Poiana și se află sub ascultarea Protoieriei Baia de Aramă din Episcopia Severinului și Strehaiei. În trecut s-a aflat sub ascultarea Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011, avea 568 locuitori (287 masculin, 281 feminin; 559 români, restul cu informație nedisponibilă; 560 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Dimitrie (în 1888); atestat și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (în 1893); Sf. Apostoli Petru și Pavel; bisericile nu întrunesc condițiile spre a fi calificate monument istoric.

Preot paroh Elvis-Marian Giurgi-Marinescu Tel.:0741 534 427

Satul Severinești aparține de comuna Căzăneşti, din mai 1968, fiind situat în partea de jos a râului Coşuştea, având un relief deluros (dealurile Faţa, Pietriş, Piscul lui Iacob, Coasta lui Furcer, Poiana, şi Ercea), brăzdat de văile Curpenului, Valea lui Bâlăi, Valea Popii, Valea Radei, Străjerul şi Sudoamelor). Altitudine medie: 195 m. Atestat documentar în: 1645  (menţionaţi Miloş logofăt şi Badea, tatăl său, din Severineşti).

Prima biserică atestată documentar din Severinești  a fost clădită/sfințită la 26 octombrie 7304 (= 1795) de toți lăcuitorii satului (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Reconstruită în 1923.

Biserica din 1795 a fost de lemn, cu hramul Sf. Dimitrie, situată în centrul satului, pe proprietate megieșească. A funcționat aproape un veac și, la sfârșitul secolului al XIX-lea, din cauza degradării fizice în care ajunsese, în 1892 s-a cerut Sfintei Episcopii canonică binecuvântare pentru reconstrucție, aprobare amânată din cauză că planul trimis era neclar în privința lungimii și lățimii bisericii. Totuși, în 1893 reparațiile au fost începute, atrăgând nemulțumirea Episcopiei. Primăria comunei a răspuns că a fost reparat doar acoperișul, cu șindrilă, fără alte reparații la interior, altminteri biserica s-ar fi degradat ireparabil. În 1895 s-a revenit cu cerere de aprobare menționându-se că se doreau: legarea bisericii cu fier, pardosirea ei cu scândură, pictare, îngrădirea curții și înzestrarea cu tot ceea ce mai era necesar. Cu privire la data reconstrucției, datele sunt contradictorii, vorbindu-se fie de anul 1923, fie de perioada 1900-1910. Este o biserică în formă de cruce, pe temelie de piatră și cu pereții de lemn debitat și tencuit, cu două turle false din care una servește drept clopotniță, bolți de rabit și asterială de brad cu învelitoare de tablă. Altarul este poligonal la exterior și are o fereastră pe ax și o ușă pe peretele de sud. Calota este semisferică. Catapeteasma este de zid și are icoane de lemn, iar împrejurul acestora un motiv decorativ sculptat. Naosul are câte o fereastră simetrică și este despărțit de pronaos printr-un perete cu o arcadă largă. Bolta este sub formă de calotă sferică. Pronaosul are două ferestre simetrice și o boltă în leagăn. Tinda este foarte mică și are o ușă de acces. Turla adăpostește clopotul. Biserica este pictată în stil neobizantin de către pictorul Grigore Mladinescu din Turnu Severin. Este făcută pe panouri de mari dimensiuni, cu spațiile intermediare vopsite decorativ, fără ornamente sau liniatură. Pictura nu este lipsită calități artistice, fiind făcută de un autor bine cotat la vremea lui și făcând parte dintre puținii pictori cu școală. La sfârșitul perioadei interbelice biserica nu era asigurată. Prin grija preotului paroh Pantilie Iliescu, în anul 2002 au început lucrări de renovare și restaurare, Episcop al Severinului și Strehaiei fiind P.S. Nicodim Nicolăescu, iar în anul 2004 s-au efectuat lucrări de restaurare a picturii de către pictorul Petre Petria.

Alături de filia cu hramul Sf. Dimitrie, în Severinești este și o altă biserică, având statut de biserică parohială, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Aceasta a fost ridicată din lemn în cimitirul satului și a fost sfințită la 29 octombrie 1933 de către P.S. Arhiereu Nifon Craioveanu al Episcopiei Râmnicului Noul Severin, Episcop titular fiind P.S. D.D. Vartolomeu Stănescu. La slujba de sfințire a participat și ierarhul local, Protoiereu P.C. Ștefan Pârligras, preotul local Dumitru Severineanu și alți preoți din împrejurimi. Cu structură de lemn, biserica a fost pictată în ulei de către pictorul Grigore Mladinescu și de fiul său, Florin Mladinescu. În anul 2013, prin osârdia preotului paroh Pantilie Iliescu, Primăria comunei Căzănești a acordat fonduri cu ajutorul cărora biserica a fost din nou acoperită, iar exteriorul a primit o nouă față: ˮAceastă Sfântă Biserică s-a ridicat prin osârdia și toată grija episcopilor, a comitetului de construcție și a enoriașilor ei, ctitori ai acestui locaș, precum și alți binecredincioși din împrejurimi“.         

Preoți: popa Nicolae (1848-1868), popa Ioan (1864-1877?), Dumitru (1868-1877?), C. Severineanu (1888-1895, de fapt la Poiana); Dumitru Munteanu (pe la 1888), D. Nicolae (1891), N. Stelescu (1891-1893, și la Curpenu), Dumitru Severineanu (pe la 1921), Gheorghe Zăvoianu (1933-1941), Gheorghe Zaharia, Pantilie Iliescu, Cristian Bivolaru; epitropi: Pârvu Borontea, Gheorghe Popescu (1862); cântăreți: Ion G. Lazăr (1894), Vasile Spânu (1895), L.C. Erceanu (1914).

Filii arondate:

Ercea

Comună cu cătuna Poiana: 112 contribuabili, 3 concubinaje (în 1887); filie a parohiei Valea Alunului (în 1894). În anul 1895, avea 81 de familii cu 341 de suflete. În 1941, filie a parohiei Severinești, ca și în prezent. La recensământul din 2011, avea 253 de locuitori (126 masculin, 127 feminin; 239 români, restul cu informație nedisponibilă; 237 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 Hram Sf. Voievozi; Schimbarea la Față (biserica nouă).

Ercea este sat al comunei Căzăneşti, din mai 1968, situat în sud-estul acesteia, în partea central-estică a Piemontului Coşuştei, în apropierea râului Coşuştea şi în vecinătatea comunei Corcova. Altitudine medie 200 m. Atestat documentar în: 1575 (Alexandru al II-lea Mircea vv. întăreşte Muşei, Voicăi şi Neacşei, fiicele lui Soica, ocină în Iarci şi în alte părţi).

Biserica satului atestată documentar este datată la 8 noiembrie 1759 și a fost clădită din lemn pe proprietate megieșească, ctitori Ioan Negulescu și Dumitru Erceanu, și prenoită de Gheorghe Erceanu, polcovnicul Ion Erceanu și Cosdi Negulescu la 8 decembrie 1811 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Din documentele Protoieriei Mehedinți rezultă că în 1894 în sat era o biserică de zid, reparată probabil în anul 1860 și aflată în stare bună, pentru ca la sfârșitul perioadei interbelice să se consemneze că satul Ercea nu mai avea biserică, doar cimitir (Vieața Bisericească în Oltenia…). Din cauza consistenței slabe a terenului, la intersecția zidurilor absidelor laterale cu zidurile navei bisericii au apărut fisuri și crăpături verticale interioare și exterioare. Pe parcurs, fisurile s-au întins și la boltă și arce. Toate s-au agravat ca urmare a cutremurului din noiembrie 1940 și au dus la prăbușirea bisericii. După mai multe decenii, credincioșii au hotărât ridicarea unei noi biserici, fapt întâmplat în perioada păstoririi preotului paroh Pantelie Iliescu. În 1986 s-a trecut la reconstrucție și, într-o formă simplă, biserica a fost finalizată în vara anului 1988, alegându-i-se hramul Schimbarea la Față. Este o biserică cu ziduri din cărămidă și cu bolți de scândură. Tencuiala bolților este finisată, iar pereții lăsați cu o drișcuială superficială, fiind mai poroși. Biserica este în formă de navă, cu altarul și bolta semicirculare. Naosul este despărțit de pronaos printr-un perete de mare deschidere, atât sub nivelul ușii, cât și sub boltă. La intrare, se află o tindă sprijinită în față pe două coloane. Catapeteasma este de zid și închide până la boltă despărțirea altarului de naos. În 1990, prin grija aceluiași paroh, biserica a fost împodobită cu pictură, pe cheltuiala enoriașilor, în tehnica fresco, de către pictorul Ion Borloveanu.

Preoți: Ioan (1867, 1868), Ioan Erceanu (1887-1895 – supranumerar), Mihai Barbu (1891), I. Cordoneanu (1891, 1892).

Poiana

Cătun al comunei Ercea (în 1887), pendinte de parohia Severinești: 51 contribuabili, 1 concubinaj (în 1887); filie a parohiei Valea Alunului (în 1894). În 1895 avea 50 de familii cu 186 de suflete. În 1941, din nou filie a parohiei Severinești, ca și în prezent. În 2011, avea 186 locuitori (92 masculin, 94 feminn; toți români; 171 creștini ortodocși, 12 baptiști, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Nașterea Maicii Domnului; cod MH-II-m-B-10378.

Satul Poiana, arondat comunei Căzăneşti, din mai 1968, este situat în sud-estul acesteia, în vecinătatea nord-vestică a satului Ercea şi în apropierea văii Coşuştea. Altitudine medie: 180 m. S-a format în primele două decenii ale secolului al XIX-lea pe moşia clucerului Nicolae Glogoveanu, la 1819 fiind catagrafiat mahala cu 21 de familii plătitoare de bir.

Biserica satului este atestată ca fiind construită/sfințită la 20 iulie 1836, hram Sf. Maica Precistii, ctitor sărdarul Taike Filișanu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). A fost biserică de zid, ridicată pe proprietatea lui Taike Filișanu, probabil și cu contribuția lui Tănase Retezeanu și a soției sale, Maria, în timpul domniei lui Alexandru Ghica și a păstoririi P.S. Nifon, Episcopul Râmnicului Noul Severin. Așezată în centrul satului, era o biserică cu pereți din cărămidă arsă și acoperiș din tablă, fără nici o turlă. Are lungimea de 13,00 m și lățimea de 6,00 m, de formă dreptunghiulară. În față are pridvor deschis, sprijinit pe patru stâlpi de zidărie. Lipsește turla, iar decorația exterioară se reduce la un brâu rotund. Biserica este pictată în stil neobizantin de un zugrav necunoscut, pe cheltuiala familiei Tănase Retezeanu – mare proprietar. După o reparație efectuată în anul 1872, completată cu acoperirea și zugrăvirea din nou în timpul P.S. Episcop Calinic, în 1894 biserica era în stare bună, fiind din nou reparată în 1937, nu însă și asigurată.

Preoți: Fota (1867), C. Severineanu (1895); cântăreți: I. Olengheru, I. Lazăr (1895).

Valea Alunului

Cătun/mahala al comunei Severinești (1862, 1894); parohie cu cătunele Curpen, Cârnicești, Poiana și Ercea (în 1894). În 1895 avea 75 familii cu 294 de suflete: În 1941, aici era biserica parohială a parohiei Severinești.

Hram Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Dumitru (în 1941); biswrica nu este monument istoric.

Biserica din mahalaua Valea Alunului a fost ctitorită la 26 octombrie 1817, de toți lăcuitorii satului (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…, apărută în 1941, avansează ca dată a construcției anul 1500 (!).

A fost biserică de lemn, acoperită în 1894, pe fondul situației rele în care ajunsese, fără canonica învoire a Episcopiei. A fost apoi reparată în 1910 și 1922.

Preoți: Gr. Zăvoianu (hirotonit în 1933, venit în parohie în 1941), D. Severineanu (hirotonit în 1921, paroh onorific, optând pentru învățământ) Epitropi: Mihalache Erceanu, Ion popa Nicolae (1862); cântăreți: I. C. Erceanu (1941).