Preot paroh Dan-Alin Cazacu Tel.:0748 970 748 e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Filii arondate:

Drăghești

Cătun pendinte de comuna Seliștea (1887), biserică parohială (în 1894) cu filii bisericile din Seliștea și Turtaba (până în 2005). În 1895, satul avea 84 de familii cu 352 de suflete. În 1941 era parohie formată din satele Drăghești: 75 familii, 300 de suflete; Godeanu: 44 familii, 176 suflete; Seliștea: 135 familii, 522 de suflete, Turtaba: 72 familii, 288 suflete. Total: 326 familii, 1286 de suflete. A fost parohie până în anul 2005 când, din cauza scăderii numărului de locuitori, centrul parohial s-a mutat la Seliștea. Până în 2004, s-a supus Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004), iar ulterior Eparhiei Severinului și Strehaiei prin Protoieria Baia de Aramă. În 2011, satul avea 206 locuitori (98 masculin, 108 feminin; 201 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10320.

Satul Drăghești aparține comunei Izverna, din 1952 și este situat la sud-est de satul Izverna, pe un platou, în nordul Podişului Mehedinţi. Altitudine medie 480 m. Atestat documentar în 1660.

După legendă, este satul banului Macu, fiindcă se păstrează până azi toponimul Gorunii Macului, unde se spune că din porunca lui Matei Basarab un anume Macu a fost spânzurat pentru omorul unor robi domnești. 

Biserica satului este atestată ca ridicată/sfințită la 6 decembrie 1833, de Mihai Gogan și Anghel Vădrari (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

Este o bisericuță din lemn, începută în anul 1831 și construită pe moșie megieșească, locul fiind dăruit de Lupu Șchiopu Vădraru, în mahalao(a) Drăghești, pendinte de Seliștea. Este în formă de navă, pe soclu de piatră, cu acoperiș țuguiat, acoperit la început cu șiță, apoi cu tablă, cu streașină joasă de tip ardelenesc.

Pentru susținere, are patru contraforturi de zid. Biserica are pridvor îngust, de 70 cm, sprijinit în față pe patru stâlpi nuielați cu nuiele de alun și tencuiți, pronaos, naos și altar. La intrarea în curte se află clopotnița metalică, unde se găsesc clopotul și toaca. Inițial, a fost netencuită, dar în anul 1870, când a fost reparată, biserica fost și tencuită și zugrăvită atât la interior cât și la exterior. De jur împrejur, sub nivelul acoperișului, sunt redați sfinții în culori albastre și încadrați în medalioane. Dintre toți, Sf. Cristofor este înfățișat în ipostază zoomorfă.

Zugrăveala s-a făcut cu cheltuiala lui Nicola Molan, Mihuță Gogan, Pârvu Vădraru și Gheorghe Curescu. După cum rezultă din data înscrisă pe icoana Mântuitorului, icoanele sunt vechi, pictate probabil în anul 1833. Pictura îi aparține lui Simion Zugravul, iar icoanele mobile lui Mihai, fiul popii Ghiță zugravu Ploștinariu, acest pictor zugrăvind mai multe biserici din plaiul Cloșani, într-un stil apropiat de cel de la Polovragi și Hurez. În anul 1894, s-a solicitat canonică aprobare pentru mărirea ferestrelor și pentru pardosirea bisericii cu scândură. Foarte probabil, Sf. Episcopie a dat binecuvântare, iar ulterior sfântul lăcaș a cunoscut și alte lucrări de reparații și întreținere, ajungând să reziste până astăzi, când merită o atenție specială ca monument istoric.

Preoți: Gogan sin Lupu Gogan, Gh. Gogan (probabil, pe la 1806), Ștefan (1794-1840), Ion Iovănescu (1833), Nicola Sălișteanu (1814-1843), Ion Firan (1842-1891), Vasile Păunescu (1893-1925), Nicolae Tudor (1925-1936, preot ajutător în 1941), H.N. Tudor (hirotonit în 1936 pentru parohia Drăghești, ca extrabugetar, apoi titular din 1939, în funcție până în 1951 și din nou în 1959-1974), Gheorghe Popescu din Pătule (1950-1958), pr. Mirăut (1959), Nicolae Drăghicescu (1975-2012) și Dan-Alin Cazacu (din 2012 până în prezent); epitropi: Dumitraiche P. Ion, Nicolae Molanu (1862), Ion Molan, Gh. Curescu (1887) cântăreți: Ion Molanu, Nicolae Boceanu (1895), C. Doandeș, Gr. Selișteanu (1941).

Seliștea (Biserica veche)

Biserică filială a parohiei Drăghești (până în 2005). În 1895 satul avea 90 de familii cu 362 de persoane, iar în 1896 avea 110 familii cu 500 de suflete. În 1941, făcea parte din aceeași parohie, având 135 de familii și 522 de suflete. În anul 2005, pe fondul scăderii numărului de locuitori ai satului Drăghești, Seliștea și biserica sa au devenit centrul parohiei cu numele Seliștea, formată, ca și până atunci, din satele Seliștea, Drăghești și Turtaba.

Hram Sf. Voievozi Mihail și Gavril (biserica veche); cod MH-II-m-B-10401; Nașterea Maicii Domnului (biserica nouă).

Preot paroh Dan-Alin Cazacu – hirotonit preot pe seama parohiei Seliștea la 12 aprilie 2012, studii superioare, grad preoțesc Definitivat.

Seliștea este sat arondat comunei Izverna, din 1952, situat în centrul acesteia, la sud de satul Izverna, într-un relief deluros-muntos, brăzdat de văi şi ape. Altitudine medie: 460 m. Atestat documentar la 1722 sub denumirea de Siliştea Izvernii.

Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți (din 30 martie 1840), biserica satului a fost construită/sfințită la 8 noiembrie 7318 (= 1794) de către Ioan Frățăscu/Fărăscu cu frații lui, iar după altă versiune în 1763.

A fost o biserică de lemn, cu hramul Sf. Îngeri, ridicată pe temelie de zid, proprietate megieșească, reconstruită/refăcută radical în 1820-1822, pe cheltuiala lui Ștefan popa, fiul preotului Constantin Poernianul din Isverna, tencuită cu mortar și zugrăvită în 1835, când au fost realizate și icoanele împărătești. Aflată la circa 200 m de drumul satului și înconjurată de cimitir, este în formă de navă, cu turlă-clopotniță și cu pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn îmbrăcați în tencuială. Este acoperită cu șiță. Elevația are la bază un soclu de piatră peste care a fost așezată talpa bisericii din bârne de stejar și pereții din scânduri de brad orientate orizontal. Pereții au fost ulterior acoperiți cu un strat de tencuială aplicată pe un caroiaj de nuiele. Pe fiecare latură, pereții sunt prevăzuți cu câte două contraforturi din piatră pentru susținere. Executată în 1835 de către Simion Zugravul, pictura este pe un fond albastru, bine conservat, ceea ce conduce la concluzia că ar putea fi o variantă restaurată. Valoarea artistică și istorică a bisericii o dau icoanele păstrate pe scândură, încă în bună stare, toate fiind de patrimoniu. Catapeteasma are două rânduri de icoane despărțite printr-o bandă cu motive geometrice pe orizontală și florale pe verticală. În Sfântul Altar, de dimensiuni reduse, în partea stângă, la proscomidiar, se află pe perete cu litere chirilice Pomelnicul preotului Nicolae Selișteanu, unde sunt înscrise următoarele nume: “Nicolae ereu, Maria erita, Maria, Gheorghe…ˮ. Pe icoanele Sf. Parachiva și Sf. Gheorghe, sunt numele donatorilor: Ștefan, Călina, Mihuța, Stana. Biserica nu are pisanie. După reparația/reconstrucția din 1835, biserica a fost din nou reparată în anul 1860 sau în 1870. În 1894 se aprecia că se găsea în bună stare, fiindcă fusese din nou reparată de curând, astfel încât în 1896 s-a solicitat și s-a obținut binecuvântarea Sf. Episcopii pentru redeschiderea ei pentru cult.

În anul 1920 în Seliștea s-a început o biserică nouă, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, ridicată aproape de drumul spre Isverna, la circa 150 de metri distanță până la șosea, în spatele unei perdele de pini și de brazi. Locul pe care s-a ridicat biserica a fost donat de un anume Constantin Popescu și de sora lui, Elisabeta Selișteanu. Sub aspect arhitectural, este o construcție masivă și impunătoare, cu pridvor de mari dimensiuni. Este o biserică în formă de cruce, clădită pe zid de piatră și cărămidă. Soclul de piatră al bisericii a fost făcut de zidarul Anghel din Cloșani, acoperișul de Cioată din Godinești, iar tâmplăria de Filip Stoian din Nadanova.  Sub nivelul acoperișului au fost imprimate două degradeuri de linii, separate de jur împrejur de câteva nișe, care ar fi trebuit să fie pictate. Biserica are și pictură, realizată de către preotul Ilianu din Peștișani. Început în anul 1920, sfântul lăcaș s-a terminat abia în anul 1956, când a fost sfințit de arhiereul Pavel Șarpe de la Argeș, delegat întru aceasta de către Î.P.S. Firmilian, Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscopul Craiovei, preot în acea vreme fiind Gheorghe Popescu, originar din Pătule. O prima reparație a acestei biserici s-a produs în anul 2013, când preoteasa Elena Pretuleac din satul Greci a restaurat pridvorul. De asemenea, în aceleași an, prin purtarea de grijă a preotului Dan-Alin Cazacu și a enoriașilor din parohie, a fost schimbat acoperișul bisericii.

Preoți: Ștefan Ghiță – (vezi biserica Sf. Nicolae din Isverna, 1794-1840), Nicola Ferăscu Sălișteanu (1814-1859), Ion Ferăscu/Obârșeanu?/Sălișteanu? (1814-1891, sau Ion sin Barbu, cum îi era anunțată moartea în anul 1891), Vasile Păunescu (numit preot paroh aici în 1893, titular la Drăghești, unde era centrul parohiei, până în 1925), Nicolae Tudor (1925-1936), Haralambie Tudor (1936-1955 și 1959-1973), Gheorghe Popescu din Pătule (1950-1958), Mirăuț (1959), Nicolae Drăghicescu (1975-2012) și Dan-Alin Cazacu (din 2102 până în prezent); epitropi: Gheorghe Popescu, Gheorghe Surdu (1862), Gh. Selișteanu, Gh. Pavel (1887).

Turtaba