Parohie: 154 parohieni, 4 concubinaje (în 1887), alcătuită în 1941 din satele Dâlbocița: 204 familii, 631 suflete; Firizu: 54 familii, 176 suflete. Total: 258 familii, 807 suflete. În prezent, are aceeași alcătuire și face parte din Protoieria Baia de Aramă din Eparhia Severinului și Strehaiei. Anterior anului 2004, s-a aflat în aria canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). La ultimul recensământ din 2011, satul avea 281 locuitori (139 masculin, 142 feminin; 280 români, toți creștini ortodocși).

Hram Sf. Ierarah Nicolae; biserica nu este monument istoric.

Preot paroh Dumitru Predescu hirotonit la 13 decembrie 2014, studii superioare, gradul preoțesc II. Tel.:0722 525.536

Dâlbocița este sat arondat comunei Ilovăţ din 1925, situat pe valea râului Coşuştea, la limita vestică a Culoarului depresionar mehedinţean, în partea nordică a comunei, spre Bala. Întemeiat în secolul al XVIII-lea. Menţionat documentar în 1722 şi 1778, ca aşezare de oameni liberi, megiaşi, pe moşie megieşească. În 1819 avea 11 familii codaşe plătitoare de bir.

Biserica satului a fost înălțată la 8 octombrie 7310 (= 1801), ctitori Ioan Orfea și alți lăcuitori (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). A doua biserică, ridicată în 1909-1915.

Prima biserică s-a construit pe proprietate megieșească și a fost din lemn. A funcționat timp de un veac, pentru ca în 1896 preotul I. Marinchescu să se adreseze Protoieriei județului pentru a fi ajutat în procurarea unui plan-tip pentru reconstruirea bisericii parohiale din sat. Acest fapt s-a petrecut în anii 1909-1915 (după alte opinii în 1904-1910), când s-a clădit o biserică masivă din piatră și cărămidă, cu turlă impunătoare deasupra pridvorului cu rol și de clopotniță, acoperită cu tablă în solzi. Are pridvorul deschis, sprijinit pe patru coloane rotunde și împodobit, în stânga, cu chipul Sf. Petru cu scene din Rai, iar în drepta cu Sf. Pavel cu scene din Iad. Între tindă și pronaos este o intrare principală în două nișe laterale, prin care, în dreapta, sunt înscriși donatorii, iar în stânga Eroii din Războiul Întregirii Țării. Pe balustrada metalică a balconului sunt fixate tablourile preotului Ion Marinchescu și soției sale.

Sub fotografia și numele preotului scrie: “A trăit între anii 1851-1934 și a deservit 59 de ani sub păstoria saˮ. Pronaosul este despărțit de naos de o arcadă sprijinită pe stâlpi laterali și are ca picturi pe Sf. Filofteia și Sf. Teodora în stânga, iar în dreapta, Sf. Tecla și Sf. Ecaterina. În dreapta și în stânga, pronaosul are câte o fereastră. Pictura bisericii este integral în frescă. Ușile împărătești sunt din lemn cu scena “Buna Vestireˮ, iar catapeteasma de zid cu două rânduri de picturi. Sf. Altar de la proscomidiar are înscrise numele celor care au contribuit la repararea bisericii în anul 1925, când a fost cumpărat și donat și noul clopot.

Pictura inițială a fost executată de Grigore Mladinescu din Turnu Severin, iar cea actuală de Nicolae I. Vasile din Buda-Palanca, județul Prahova. În curtea bisericii, în spatele Sf. Altar se află o piatră care a fost piciorul mesei de la Sf. Altar al vechiului lăcaș de închinăciune. Dintr-o însemnare rezultă că la 8 octombrie 1801 se inaugura prima biserică construită de locuitori. Ctitori ai lăcașului din 1909-1915 au fost Gheorghe Georgescu, Avram Marinchescu și Marin Nedelcu, iar cântăreți Nicolae Duncea și Tache Nicolescu. În 1941, biserica era în stare bună și era asigurată de comună.

Preoți: Gh. Marinchescu (1857-1859), I. Marinchescu (1887-1930), V. Pavnutescu (studii superioare, hirotonit în 1928, în funcție în 1941 și ulterior), preot Coricovac, Doru Dumbravă, Marius Ionuț Pălărie, Adrian Lucian Olaru și Dumitru Predescu (din 13 decembrie până în prezent); epitropi: Giurcă Marinescu, Ion Popa, Mihai Prunescu (1862); cântăreți: Ion Piță, Abram Marinchescu (1895), Ion G. Iacob (1898), Nicolae Duncea, Tache Nicolescu (1909) Constantin Antonie (1941).