Parohie cu cătuna Valea Rea: 126 parohieni (în 1887); 106 familii (în 1891); parohie în aceeași alcătuire și în 1941, când avea în total 283 de familii și 1254 de suflete. În prezent, parohia este alcătuită din satele Govodarva, Jignița, Valea Coșuștei, Păltiniș și Roșia și aparține de Protoieria Baia de Aramă din Episcopia Severinului și Strehaiei. În trecut s-a aflat sub ascultarea Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011, satul avea 47 de locuitori (22 masculin, 25 feminin; toți români creștini ortodocși).

Hram Intrarea în Biserică; Nașterea Maicii Domnului; cod MH-II-m-B-10335.

Preot paroh Cristian Valeriu Bivolaru hirotonit în 2005 pe seama parohiei Govodarva, studii teologice superioare, primind în 2007 rangul de sachelor pentru resfințirea biserici cu hramul Sf. Împărați Constantin și Elena din satul Valea Coșuștei. Tel.:0752 582 358

Satul Govodarva aparține comunei Căzăneşti, din 1938, fiind situat în partea central-sudică a Piemontului Coşuştei, între dealuri, pe valea pârâului cu numele satului, la sud de satul Căzăneşti şi străjuit de piscul lui Iacob şi vestigiile arheologice de pe acesta. Existenţa satului este sugerată sau atestată de documentele scrise datând din: 1756 (hotar de moşie stăpânit de moşneni); 1817-1818 (moşioară stăpânită şi locuită de moşnenii Căzăneşti). Harta rusă din 1835 a catagrafiat Govodarva cu 50 de familii şi Govodarva - Adunaţi cu 27 de familii, însă catagrafia din 1819 n-a înregistrat aceste sate.

Biserica satului atestată documentar a fost ridicată de Nicolae Ciotîrlea și popa Ștefan și Costandin Covlea, Ioan Ciotârlea și Mihai Istodorescu, la 21 noiembrie 1814 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

Biserica a fost de lemn, înălțată pe proprietate megieșească. A folosit la săvârșirea cultului până în 1891, când s-a înaintat cerere de reparații (acoperiș din nou din șindrilă, mărirea ferestrelor, repararea jețurilor și stranelor, repararea ușilor, refacerea tencuielii interioare și exterioare). Episcopia a avizat pozitiv, cu solicitarea modelelor după care urma să se facă zugrăveala. Lucrările s-au executat până în 1894, când s-a cerut pantahuză în vederea acoperirii unor ultime cheltuieli cu zugrăveala și procurarea cărților de cult. Lucrările au fost terminate în 1897, când s-a dat învoire pentru redeschidere. În 1936 a fost închisă, “fiind pusă în reconstrucțieˮ. S-a reconstruit în anul 1938, pe timpul păstoririi preotului Elefterie Bălu. Biserica este lungă de 18,00 m și lată de 6,00 m. Este din cărămidă, în formă de corabie. Meșter zidar a fost Mihail Paponiu. Pictura, în stil neobizantin, a fost executată de D. Velici. S-a sfințit la 3 iunie 1956 de către Î.P.S. Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, protoiereu fiind P.C. Trifu Popescu, preot paroh P.C. Gheorghe Zaharia. Pe pereții din spate, în pronaos, se află portretul Î.P.S. Firmilian și pomelnicul cuprinzător de numele celor care au construit sau au contribuit cu ajutoare la ridicarea bisericii, după cum urmează: Aristide Erceanu, Dumitru Aram, Marian Paponiu, Mihai Năstase, Elena Perț, Ana Ghimiș, Vasile Istrățescu, Ion Torbă, Nicolae Lungu, Ion Vue, Gheorghe Malacu, Ioan Zaharia, Ion Roman, Dumitru Mecte, Mihai Paponiu și Florin Chirilă.

VI. Preoți: popa Ștefan (1814), Barbu Tănăsescu (1851, slujea și la Adunații ot Govodarva, în 1868), N. Bălu (1891-1894, când era foarte bolnav, 1895 - paroh), Elefterie Bălu (hirotonit în 1920, în funcție în 1952), Gheorghe Zaharia (după 1955), Dumitru Gherghescu, Viorel Nicolae, Cristina Valeriu Bivolaru (din 2005 până în prezent); epitropi: Pătru preot Barbu, Dumitru Mihai Calițoiu (1862), Constantin Perț, Dumitru Aram, Nicolae Flocan; cântăreți: M. Popescu, Dumitru Zară (1895), Mihail Florescu, Ion N. Popescu (1941), Ion Munteanu, Ion Beșliu, Cristian Bivolaru.

Filii arondate:

Roșia

Cătun pendinte de parohia Govodarva; 42 parohieni (în 1891). În prezent, aparține aceleiași parohii. În 2011, avea 114 locuitori (54 masculin, 50 feminin; toți români creștini ortodocși).

Hram Sf. Vasilie; biserica nu este monument istoric.

Roșia este sat arondat comunei Căzăneşti, din 1938, fiind situat în vestul acesteia şi al satului Govodarva, la poalele dealului şi pe valea apei cu acelaşi nume. Altitudine medie 235 m.  S-a format în jurul bisericii construite în 1820, ruinată cu timpul. În 1864 avea 33 de locuinţe şi a fost inclus în nomenclatura oficială a satelor judeţului. Sat de moşneni, în 1845 câţiva dintre aceştia se adresau judecătoriei din Cerneţi împotriva „jupânului Ion Stretco şi a dumnealui paharnicul Constantin Almăjanu”. Al doilea, hotarnic, ciupise la măsurătoare din terenurile moşnenilor în favoarea lui Stretco, care cumpărase o moşie în vatra satului. Mai târziu, în secolul următor, acesta o va vinde sătenilor aproape simbolic, singura moşie boierească a satului ce a figurat până în 1948 a fost a boierului Lică Gărdăreanu. Sat aşezat pe vale, bogat în izvoare, lunci, păduri, livezi şi islazuri. În 1864-1932 a aparţinut de comunelor Căzăneşti, iar în 1932-1938, de Govodarva. Populaţia: 290 locuitori în 1945 (satul se compunea din Roşia propriu-zisă şi Roşia Mică sau Rogozul), 125 locuitori în 1977, 168 locuitori în 2002 și 114 locuitori în 2011.

Biserica satului, atestată la 8 septembrie 1824, cu hramul Sf. Vasile, a fost ridicată pe proprietatea stolnicului Alecu Conduratu și pe proprietate megieșească (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Materialul de construcție: lemnul.

Biserica are în prezent cimitir.

Valea Coșultei - Valea Ra

Cătun al parohiei Govodarva: 106 parohieni (în 1887); 75 familii (în 1891); în 1941, aparținea tot parohiei Govodarva. În 2011, satul avea 164 locuitori (81 masculin, 83 feminin; 156 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10434

Satul Valea Ra, numit astăzi Valea Coșuștei, aparține comunei Căzăneşti, din 1932, fiind situat în valea Coşuştei, în vecinătatea sud-estică a satului de reşedinţă. Altitudine medie: 190 m. Atestat sub denumirea de Valea Rea în: 1721/1722 (cartografiat de Fr. Schwantz).

Biserica satului atestată documentar ca filială a fost făcută de toți locuitorii satului, la 6 decembrie 7208 (= 1699) (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). “Anuarul Casei Bisericiiˮ o datează la 1700.

Biserică de lemn, construită pe proprietate megieșească, reparată probabil pe la 1800 și apoi în 1895. În 1941, încă era deschisă cultului. A fost irăși reparată după 1955, când în parohia Govodarva a venit preotul Gheorghe Zaharia.

Preoți: Gheorghe (1868); epitropi: Ion Flocanu, Vasile Flocanu, Radu Roman, Gheorghe Popescu (1862).