De asemenea, trebuie menţionat faptul că aceste două volume au văzut lumina tiparului cu sprijinul firmei QFORT.

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 1 aprilie, începând cu ora 11.00, în Sala Mare a Palatului Culturii „Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin.

Ne vom bucura de întâlnirea cu Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, dl Aladin Georgescu, Preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, precum şi cu alţi invitaţi de marcă.

Această carte vorbește în primul rând despre așezămintele spirituale ortodoxe în care monahii și monahiile și-au dus și continuă și în zilele de astăzi să își ducă traiul – mănăstirile. Însă viața monahală nu a însemnat dintotdeauna o agregare de persoane care împărtășesc aceleași credințe și valori sub forma unei orânduieli prestabilite, conforme unei anume confesiuni. Cele mai vechi așezăminte izolate din spațiul românesc nord-dunărean au fost datate în jurul secolului XI, ceea ce înseamnă că asceții își duceau traiul cu mult înaintea acestei perioade. Și în prezent există pustnici care se ascund de oameni sau practică legământul tăcerii, la fel cum există călugări care duc o viață de obște (în comunitate) în mănăstiri oblăduite și orânduite după tipicul Bisericii Ortodoxe.

În Cuvântul înainte al acestui volum Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, Membru de onoare al Academiei Române, scrie „În mănăstirile și schiturile Olteniei există de secole întregi o temeinică viață monahală, al căror șir de cuvioși bineplăcuți lui Dumnezeu începe cu Sfântul Nicodim de la Tismana, al cărui aport în reorganizarea vieții mănăstirești din a doua jumătate a secolului al XIV-lea a fost semnificativ. Ajuns pe pământ românesc după nevoirea la Muntele Athos, acest mare ocrotitor spiritual al Olteniei a întemeiat mai întâi mănăstirea Vodița în ținutul Severinului, iar apoi mănăstirea Tismana, unde a impus regulile de viață athonito-isihaste.

Filantropia a fost prezentă încă de la început în comunitățile monahale oltenești. Călugării și călugărițele și-au îndeplinit semnificativul rol duhovnicesc în viața credincioșilor de odinioară, ajutându-i prin cuvântul Domnului, care întărește sufletul și trupul omului. Mai mult însă, au oferit sprijin moral și material la nevoie, adăpostind pelerini, sărmani, chiar întregi comunități în vremuri de tristă istorie a poporului român. Dovada viei conștiințe și dorințe de a-și ajuta aproapele stă în cele dintâi instituții social-filantropice, bolnițele, clădite de monahi pe lângă mănăstiri. Aceste locuri unde erau îngrijiți bolnavii și bătrânii, fie ei călugări sau nu, erau adesea însoțite de propria biserică – cele de la Cozia, Dintr-un Lemn, Sadova sau Polovragi având ușile deschise și în ziua de astăzi pentru cei ce își doresc să le cunoască, să le admire, să se roage într-însele.

Mănăstirile oltenești au fost dintotdeauna așezări care au apărat prin iubire și devotament neclintit credința, tradițiile și talentele artistice ale poporului român.

Deci, binecuvântăm publicarea acestei lucrări, intitulată sugestiv Oltenia Mănăstirilor. Istorie, iconografie și arhitectură, căci nădăjduim că va fi primită de către cititori nu doar ca o bogată sursă de informații, ci și drept o invitație de a trece pragul acestor așezăminte monahale care au păstrat cu deosebită strădanie valorile spirituale, istorice și culturale ale poporului român.”