Alături au avut un sobor de părinți formați din slujitori ai mănăstirii, preoți din parohiile învecinate și diaconi ai Catedralei Episcopale.
În cadrul slujbei euharistice, Preasfințitul Părinte Siluan a hirotesit întru arhidiacon pe părintele diacon Emanuel Bercea, slujitor al Catedralei Episcopale.
Cuvântul de învățătură a fost ținut de Ierarhul românilor ortodocși din Ungaria, care a vorbit celor de față despre vindecarea orbului cu apă din Izvorul Tămăduirii. Aici orbul ar fi ajuns călăuzit de viitorul împărat al Bizanțului Leon I (457- 474) - căruia îi ceruse apă - împăratul la rândul lui călăuzit și îndemnat fiind de glasul Maicii Domnului. Ajuns mai târziu în scaunul împărătesc, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid (actualul edificiu datează din 1835).
Totodată, a urat păstorire îndelungată Preasfințitului Părinte Nicodim, care a împlinit 21 de ani de la întronizarea sa ca Episcop al Severinului și Strehaiei.
*******
Conform tradiției, mănăstirea a fost fondată inițial de Cuviosul Nicodim, la sfârșitul secolului XIV. Cuviosul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn, constituit dintr-o mică biserica și câteva chilii, și a sădit în jurul schitului viță de vie. Până astăzi bătrânii din zonă vorbesc de „Via Sfântului” aflată cândva pe dealurile din sudul mănăstirii. Tot la sud de mănăstire, la aproximativ 2 km, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim" sau „Fântâna cu leacu” de unde credincioșii iau apă tămăduitoare de boli. Schitul originar nu a fost încă atestat arheologic.
Cetatea mănăstirească a fost refăcută din temelii în anii 1642-1643 de către domnitorul țării Matei Basarab. Participarea lui vodă Matei Basarab nu este surprinsă de vreo pisanie însă este indicată de Patriarhul Constantinopolului, Partenie, care arăta în anii 1640 că mănăstirea „fiind veche și uitată de mulți ani și de tot stricată”, Matei Basarab „au ridicat-o din temelie cu multă cheltuială și strădanie și au înnoit-o cu multe sfinte vase și danii mișcătoare”.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin
