Târnosirea unei biserici este unul dintre cele mai solemne praznice ce pot avea loc într-o parohie. Ea este preînchipuită în Vechiul Testament prin următoarele acte: Moise târnoseşte, după porunca lui Dumnezeu, cortul sfânt (Ies. 40, 9), iar Solomon, templul din Ierusalim (III Regi 8). Numai chiriarhul locului sau un preot anume împuternicit de el poate târnosi o biserică. Aici se află pregătite cele trebuincioase târnosirii: apă sfinţită, mirodenii, apă caldă, burete de şters, îmbrăcăminte pentru Sfânta Masă şi altele. După ce se îmbracă în toate veşmintele, arhiereul pune un preot să fiarbă mirodeniile, apoi dă binecuvântare de începere a sfintei slujbe a târnosirii.

În timpul celor trei înconjurări se fac trei opriri, se citesc trei Evanghelii şi diferite rugăciuni, apoi se unge cu Sfântul Mir biserica, în trei locuri din afară. In timpul înconjurării se trag toate clopotele bisericii, un preot stropeşte cu apă sfinţită pereţii, cântăreţii cântă troparele înnoirii.

După a treia înconjurare, arhiereul se opreşte la uşa de la intrare, închisă pe dinăuntru, face o rugăciune şi rosteşte de trei ori cu glas tare versetul din Psalmul 23, 7: „Ridicaţi căpetenii porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei”, iar un preot dinăuntru, care ţine uşa închisă, întreabă de trei ori, cu versetul următor (8) al aceluiaşi psalm: „Cine este acesta, împăratul slavei?” După aceste întrebări şi răspunsuri, uşa se deschide şi arhiereul, cu toţi credincioşii, intră în biserică, apoi în Altar şi aşază Sfintele Moaşte în scobitura făcută special în Sfânta Masă, acoperindu-le cu mirodenii. Mirodeniile închipuie miresmele cu care a fost uns în mormânt trupul Mântuitorului, fiindcă Sfânta Masă închipuie mormântul Domnului nostru Iisus Hristos.

Deasupra se aşază o lespede de piatră cioplită şi bine lustruită, care se spală cu apă caldă şi cu săpun, se şterge bine cu buretele, se udă cu apă de trandafiri si apoi se unge cu Sfântul Mir, Ungerea cu Sfântul Mir este lucrarea cea mai de seamă a târnosirii, pentru că, după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, „prin vărsarea Sfântului Mir se îndeplineşte sfinţirea cea sfântă a dumnezeiescului altar”. După ungerea eu Sfântul Mir, se lipesc în cele patru colțuri ale Sfintei Mese icoanele celor patru Evangheliști, deoarece Sfânta Masă închipuie toată Biserica, adunată de la cele patru margini ale lumii, prin propovăduirea Evangheliei, se îmbracă cu cele două acoperăminte si deasupra se aşază Antimisul si celelalte lucruri sfinte ce trebuie să stea pe Sfânta Masă. Apoi, arhiereul înseamnă cruciş cu Sfântul şi Marele Mir cei patru pereţi dinăuntrul bisericii si catapeteasma si, după câteva rugăciuni, târnosirea bisericii e terminată. Toată slujba târnosirii, alcătuită din cântări, citiri din Vechiul si Noul Testament şi din rugăciuni este astfel întocmită, încât răspunde în întregime scopului pentru care a fost rânduită.

După târnosirea bisericii, Preasfințitul Nicodim, alături de un sobor format din părinți slujitori ale Sfintelor Mânăstiri, dar și preoți de mir, au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în altarul amenajat în exterior.

La finalul Sfintei Liturghii, preacucernicul părintele protopop Claudiu-Gheorghe Popescu a rostit actul de târnosire act ce conține lucrările efectuate sfântului lăcaș. Iată doar câteva din roadele osârdiei contemporane:

• S-a înnoit acoperișul cu tablă de cupru;
• S-au consolidat zidurile bisericii, s-au refăcut soclul și bordurile și s-a restaurat și conservat tencuiala exterioară a bisericii între anii 1998-2010;
• S-a instalat și pus în funcțiune instalația de încălzire în pardoseală;
• S-a înnoit instalația electrică din Biserică;
• S-a pus în Biserică pardoseală nouă din cărămidă, iar în pridvor s-a pus pavaj nou din cărămidă;
• S-a restaurat magistral pictura bisericii de către echipa Doamnei Pictor-Restaurator Elena Murariu între anii 2009-2022;
• S-au achiziționat două policandre noi, unicate executate prin forjare de către Preotul-Profesor Sorin Bute;
• S-a acoperit Sfânta Masă cu o placă din marmură;
• Biserica a fost înzestrată cu noi obiecte liturgice și o nouă Sfântă Evanghelie;
• S-a achiziționat și montat mochetă nouă pentru întreaga biserică;
• S-a împrejmuit mănăstirea cu garduri noi din lemn ornamentat și s-au schimbat stâlpii de susținere ai porților de serviciu;
• S-au renovat integral interior și exterior trapeza, casa brâncovenească, corpul de chilii, casa preotului, casa stupinei și clădirile din gospodărie;
• S-au achiziționat și instalat centrale termice pentru toate clădirile din incinta Mănăstirii;
• S-au renovat exteriorul clopotniței și zidurile de cetate ale incintei Mănăstirii;
• S-au vopsit toate acoperișurile clădirilor din incinta Mănăstirii;
• S-au efectuat multiple lucrări de întreținere și de înnoire în gospodăria Mănăstirii.

Părintele Episcop a început prin a-I mulțumi Milostivului Dumnezeu pentru lucrările care au avut loc: „se cuvine ca în acest început de toamnă să Îi mulțumim milostivului Dumnezeu pentru lucrările săvârșite, aici, la o mănăstire ctitorită de Sfântul Nicodim”. Totodată, ierarhul mehedințean aduce aminte de pasajul de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, despre minunea pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvărșit-o. Pescarii, cum era în vremea aceea, erau oameni mai necăjiți, chinuiți de vremea furtunoasă, de peștele care uneori se prindea destul de greu.

Sfinții Apostoli, pe mare aflându-se, nu reușiseră să prindă nimic. Mântuitorul știind de cele întâmplate, le spune să mai arunce încă odată năvodul, aceștia fac ascultare, dar în sine lor se îndoiau. Încele din urmă nu au putut să tragă plasele de mulțimea peștilor. Sfântul Apostol Petru se rușinează și admite că este un păcătos pentru că s-a îndoit.

Trebuie să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate câte le rânduitește, pentru tot ce ne oferă sau ne ia. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și mulțumirea sunt primii pași pentru mântuirea sufletelor noastre.

În cele din urmă Preacuviosul Părinte Arhimandrit Iacob Rusu, starețul Mănăstirii Gura Motrului, a mulțumit tuturor pentru implicarea în această lucrare.

Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin