Duminica a treia a Sfântului şi Marelui Post al Sfintelor Paşti este închinată Sfintei Cruci, altarul jertfei supreme a Mântuitorului Hristos pentru mântuirea neamului omenesc.

Fiecare duminică din Postul Mare are propria sa temă. Tema acestei duminici este aceea că în Crucea lui Hristos se găseşte atât „puterea lui Dumnezeu cât şi înţelepciunea lui Dumnezeu” pentru aceia care sunt mântuiţi (I Corinteni 1,24).

În această duminică din mijlocul Postului Mare, Crucea este aşezată în mijlocul bisericii nu numai pentru a le reaminti credincioşilor răscumpărarea lor de către Hristos şi necesitatea ca ei să rămână angajaţi în eforturile lor de postire, ci şi pentru a le aminti că: „cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei 10,38).

Tema istorică, aşa cum se observă din imnografia acestei zile, constă în victoria şi bucuria Crucii, nu suferinţa acesteia. Părinţii Bisericii puneau echivalau Crucea de-viaţă-dătătoare cu pomul vieţii şi o sădeau în mijlocul călătoriei către Sfintele Paşti. Acesta este pomul care a fost aşezat în Rai şi care trebuie să le reamintească celor credincioşi atât de bucuria lui Adam cât şi de lipsirea lui de această bucurie în urma păcatului.