Răspunsurile liturgice au fost date de grupurile psaltice „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și „Sfântul Nicodim de la Tismana” ale Catedralei Episcopale.
În cadrul slujbei euharistice după momentul heruvicului, ierarhul mehedințean a hirotonit întru preot pe diaconul Norocea Petru Alin pe seama parohiei Banovița cu hramul „Sfantul Mucenic Gheorghe” din Protopopiatul Drobeta.
După Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, Preasfințitul Părinte Nicodim a rostit cuvânt de învățătură în care a explicat credincioșilor prezenți pericopa evanghelică consemnată de Sfantul Apostolul și Evanghelist Luca – a Întoarcerii Fiului Risipitor (cap. 15, vers. 11-32). În prima parte a cuvântului Preasfinția Sa, a facut o introducere amintind despre cartea Triodului, denumirea, cuprinsul și importanța acestei cărți în cultul bisericii ortodoxe „denumirea provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele utreniei acestei perioade”, dar și despre „Duminica Vameșului și a Fariseului” – duminică, în care noi am învățat să fugim de sămânța mandriei, rugându-ne să ajungem la smerenie.
În partea a doua a cuvântului, ierarhul mehedințean a subliniat importanța poziționării noastre ca fii ai lui Dumnezeu față de El ca și Tată al nostru : „Ce se urmărește prin pericopa Evangheliei? De ce nu a zis Mântuitorul << o mamă avea doi fii>> ? Tatăl, iubiți credincioși, simbolizează pe Dumnezeu, care iubește deopotrivă și pe copilul care l-a supărat (cerându-și partea sa de avere), și îl iubește și pe copilul pe care Îl are lângă El și care îl ascultă din diferite motive (îl ascultă ca să rămână cu averea, îl ascultă de frică să nu-l dezmoștenească, îl ascultă din iubire). Noi suntem fii dacă ascultăm poruncile lui Dumnezeu, de multe ori o facem de frică că pierdem mântuirea sau de frica pedepselor iadului. Tatăl este Dumnezeul nostru și se cuvine să nu împlinim poruncile cu frică, ci cu dragoste, cu dragoste de fii. Sfinții Părinți ne arată că dacă avem frică de Dumnezeu și ne rugăm, ne va ajuta să ajungem la dragostea duhovnicească, de la frica de rob la dragostea de fiu. Mântuitorul exprimându-se lumii orientale de atunci se face înțeles și nouă celor care am fost binecuvântați să trăim după aproape două mii de ani".
În încheierea cuvântului, Preasfinția Sa, a menționat credincioșilor prezenți că nu păcatul neascultării a fost mai mare la fiul risipitor, ci trăirea vieții în desfrânare : „cel mai grav păcat nu a fost neascultarea față de tată, ci că el a vrut să lase viața liniștită și să trăiască în petreceri și desfrânări. De unde știm că este vorba de desfrânare? Din paricopa apostolica ce s-a citit înainte de Sfânta Evanghelie, dacă am fost atenți, scoate în evidență gravitatea păcatului desfrânării. Sfantul Apostol Pavel ne învață că toate ne sunt îngăduite dar nu toate ne folosesc, nu trebuie să ne lipim inima de ele :„toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” ( I Cor. Cap.6, vers. 12), mai departe Sfantul Apostol ne învață că trupul este facut pentru a fi madulare ale lui Hristos, nu pentru desfrânare : „au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu știți că cel ce se alipește de desfrânată este un singur trup cu ea? Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup” ( I Cor. Cap.6, vers. 15-16). Cu smerenie, cu pocăință din inimă, să avem nădejde de mântuire și cu nădejde în Dumnezeu să parcurgem perioada postului ce se apropie. Dumnezeu să vă binecuvinteze! Amin!”
foto: Angel Semenescu
