Răspunsurile liturgice au fost date de psalţii Catedralei Episcopale din Turnu Severin.
Sărbătoarea a început dis-de-dimineaţă, când alaiul Preasfinţiţilor Părinţi şi al preoţilor slujitori a fost întâmpinat de credincioşi îmbrăcaţi în costume populare pe dealului Chiciora, la locul special amenajat la înălţime pentru săvârşirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii.
La invitaţia Preasfinţitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, la ceremonia religioasă a luat parte şi Preasfinţitul Părinte Nestor, Episcopul Devei şi Hunedoarei.
Bucuriei localnicilor s-au mai alăturat mulţi credincioşi care au venit şi în acest an în pelerinaj dimpreună cu preoţi de la parohiile din Mehedinţi.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite ectenii şi rugăciuni speciale pentru ferirea şi tămăduirea de boli molipsitoare.
Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Nestor, Episcopul Devei şi Hunedoarei, care a arătat că postul este un mijloc prin care credincioşii se vindecă de patimi şi îşi câştigă mântuirea. Preasfinţia Sa a îndemnat pe cei prezenţi să ducă o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi să ceară ajutorul sfinţilor, pentru a fi feriţi de orice înfăţişare a răului: „Noi ştim că încă de la creaţie Dumnezeu i-a rânduit omului postul. Însă postul nu era o îngrădire, nu era o poruncă restrictivă pentru om. Şi postul dat de Dumnezeu primilor oameni era doar o etapă în ceea ce trebuia să devină omul. Adică încet, încet să se îndumnezeiască.
Prin călcarea postului însă, pentre că dorinţa omului va fi de se îndumnezei fără Dumnezeu, omul a devenit pradă păcatului şi mai apoi morţii. Însă Mântuitorul Iisus Hristos venind pe pământ, luând trup precum trupurile noastre, ne-a învăţat, postind El însuşi ca Dumnezeu Întrupat, că omul încă mai poate să ajungă la acea măsură a îndumnezeirii, însă este nevoie să reia această cale de pocăinţă cu smerenie pentru a se împăca din nou cu Dumnezeu şi pentru ca acel chip pe care l-a primit la creaţie să ajungă la asemănare, adică la Îndumnezeire.”
La sfârşitul evenimentului liturgic au fost înmânate distincţii celor carea s-au străduit cu organizarea acestei sărbători.
********
Dincolo de aspectul religios, Ciumarca este un important factor unificator al comunității locale. Cu ocazia prăznuirii ei, fiii satului, împrăștiați prin tot locul, în țară și în lume, se reîntorc la casa părintească și petrec cu ai lor ca în îndepărtata copilărie. Deși timpul și, mai ales spațiul, tind să îi despartă, această binecuvântată zi de Vineri zămislește o chemare a rădăcinilor, un glas tainic ce adună în vatra satului nenumărate conștiințe și chipuri, oameni simpli și oameni mari, care nu au uitat semnificațiile adânci ale sărbătorii. Atât de profundă este trăirea mehedințenilor în raport cu această zi de rugăciune lăsată de Sfântul Nicodim, încât este pusă pe picior de egalitate cu hramul satului.
În mijlocul mehedinţenilor s-a aflat şi anul acesta, ca un părinte iubitor, Chiriarhul locului, Preasfințitul Părinte Nicodim, fiu al satului, vrednic ierarh care reprezintă dovada propășirii duhovnicești a acestor oameni. Părintele Episcop este garantul faptului că glasul Domnului răsună până în cele mai ascunse colțuri ale satului românesc ce își cheamă și își ridică singur cârmuitori ai duhului, păstrători ai datinilor străbune și ai cinstirii de Dumnezeu.