Slujba de prohodire a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, înconjurat de un ales sobor de preoți profesori din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova, precum și de numeroși slujitori ai parohiilor mehedințene.
Cea mai vrednică de apreciere lucrare duhovnicească a părintelui Dorel rămâne însă darul cel mai prețios pe care l-a adus lui Dumnezeu – fiul său, devenit slujitor ales, profesor universitar, decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova și Inspector bisericesc în cadrul Arhiepiscopiei Craiovei. Aceasta arată că iubirea de învățătură și de Dumnezeu, sădită de părintele în sufletul copiilor săi, a dat rod ales și vrednic Stăpânului Hristos.
După slujba de prohodire, părintele paroh Alexandru Văcaru a rostit un cuvânt de aducere-aminte și recunoștință, evocând personalitatea Părintelui Dorel Ivan ca pe un adevărat model de slujire și dăruire.
Acesta a subliniat că părintele Dorel, născut în anul 1951 în satul Corzu, comuna Bâcleș, a fost crescut în spiritul credinței și al dragostei de Dumnezeu, provenind dintr-o familie de oameni simpli, dar temători de Dumnezeu. După absolvirea Seminarului Teologic „Sf. Grigorie Teologul” din Craiova și a Facultății de Teologie din București, părintele și-a împletit chemarea preoțească cu o viață de familie pilduitoare, alături de preoteasa Elena și de cei doi fii ai lor, crescuți în frica Domnului.
Părintele Dorel a slujit cu devotament peste cinci decenii, mai întâi la Parohia Stignița, apoi, din 1973, la Parohia Bâcleș, unde și-a desfășurat întreaga activitate preoțească. În toți acești ani a fost un păstor statornic, apropiat de credincioși, iubitor de rânduială și de frumos bisericesc, urmând exemplul duhovnicului său, părintele arhimandrit Caliopie Georgescu.
Părintele Văcaru a amintit de asemenea, despre legătura de ascultare și respect pe care părintele Dorel a avut-o față de ierarhii săi și despre prietenia sinceră ce l-a unit de ceilalți slujitori ai altarului. Prin blândețea, discreția și statornicia sa, părintele Dorel Ivan a rămas în inimile tuturor ca un chip luminos de preot, soț și tată iubitor, care a știut să-și împlinească datoria cu credință și demnitate.
În continuare, părintele conf. Univ. Dr. Mihail Constantinescu a transmis un cuvânt de binecuvântare, de întărire și mângâiere din partea Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Părintele profesor amintind că Înaltpreasfinția Sa i-a rugat pe profesorii Facultății de Teologie din Craiova să fie alături, în aceste clipe grele, de părintele decan Adrian Ivan și de familia îndurerată.
În cuvântul său, părintele profesor Mihail Constantinescu a evocat jertfa și devotamentul părintelui Dorel Ivan pentru parohie și pentru fiecare fiu duhovnicesc al ei, amintind că întreaga comunitate îi rămâne îndatorată prin rugăciune și recunoștință. El a îndemnat credincioșii să nu uite dragostea cu care părintele Dorel i-a înconjurat pe toți și să continue să se roage pentru odihna sufletului său, încredințându-l pe părintele decan că întreaga obște academică și clericală este alături de dânsul. „Părintele Dorel a fost aproape de fiecare credincios în clipele de bucurie, dar și în cele de încercare, purtându-i în rugăciunile sale, asemenea unui adevărat părinte duhovnicesc”, a subliniat părintele profesor.
La final, Preasfințitul Părinte Nicodim a rostit un cuvânt de mângâiere adresat doamnei preotese Elena, familiei îndurerate, preoților și credincioșilor prezenți. Ierarhul a evocat chipul blând și slujirea statornică a părintelui Dorel, amintind că, deși nu era bătrân, acesta a purtat cu răbdare suferința până la sfârșitul vieții sale pământești.
Preasfințitul a vorbit despre chemarea părintelui la slujirea preoțească, într-o vreme grea pentru Biserică, când puțini mai aveau curajul să urmeze calea seminarului și a Sfântului Altar. A subliniat că părintele Dorel a ales, cu jertfelnicie și credință, să meargă împotriva curentului lumii și să se dedice deplin slujirii lui Hristos.
Totodată, ierarhul a adus mulțumiri doamnei preotese Elena, cea care i-a fost sprijin și mângâiere în toți anii de preoție, crescând împreună copii vrednici, dintre care părintele Adrian Ivan, decanul Facultății de Teologie din Craiova, și Gabriel, cadru militar, aduc astăzi cinste Bisericii și familiei lor.
Preasfințitul Părinte Nicodim a amintit și de legătura duhovnicească a familiei părintelui Ivan cu părintele Caliopie, o legătură întemeiată pe rugăciune și iubire. „Binecuvântările și rugăciunile părintelui Dorel și ale doamnei preotese au adus roade bogate peste familiile copiilor lor și peste întreaga comunitate”, a mai spus ierarhul.
În încheiere, Preasfințitul a făcut referire la rugăciunile rostite pentru cel adormit, îndemnându-i pe toți cei prezenți să mediteze asupra sensului adânc al despărțirii creștine, care este în același timp o despărțire și o continuare în nădejdea învierii. „Avem credința că ne vom revedea, că toți cei adormiți vor învia, iar sufletele se vor uni din nou cu trupurile, în Împărăția lui Dumnezeu”, a spus ierarhul, încheind cu binecuvântarea: „Dumnezeu să așeze sufletul părintelui Dorel în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac și ale lui Iacov, și veșnică să-i fie pomenirea”.
Autor Pr. Nicolae Marin
