Înainte de toate, profesorul Radu Ștefan Vergatti a atras atenția asupra faptului că locul în care a fost amplasată Mănăstirea Strehaia evidențiază o străveche și continuă vatră de locuire omenească, documentată încă din epoca bronzului. În al doilea rând, pe baza unor săpături arheologice efectuate în anii 1963-1964, s-a putut constata că în acest perimetru, mai târziu, în Evul de Mijloc, a existat o casă mare a stăpânilor locului, cu o locuire neîntreruptă și alături de care, ca expresie a nevoii imperative din acea vreme, alături de casa stăpânului locului, a funcționat și un ierarh local, slujitor al unei biserici de lemn. Structura planului casei arată clar că ea a fost construită pentru a aparţine unor boieri locali sau chiar domnului. Această construcție de lângă monumentul eclesiastic s-a menţinut foarte bine în condiţii de sol umed. În schimb, din cauza materialului din care a fost construită, din biserica de lemn n-au mai rămas urme.
Monumentul eclesiastic pe care-l vedem astăzi la Strehaia a fost ridicat din porunca lui Matei Basarab vv. (1632-1654), foarte posibil pe acelaşi loc pe care fusese vechea biserică de lemn.
Primii stăpânitori ai locului și ctitori ai construcțiilor și primei biserici de la Strehaia au fost boierii din neamul lui Barbu Strehăianul. Fiul acestuia, Neagoe de la Strehaia, devenit ulterior Neagoe de la Craiova, împreună cu fiii săi, Barbu, Pârvu, Danciu și Radu s-au impus în istoria Olteniei dar și a Țării Românești sub numele de boierii Craiovești, care au dat acesteia mai mulți domni renumiți. Printre aceștia s-a numărat și Matei din Brâncoveni, cunoscut ca domn sub numele de Matei Basarab, cel care, prin jocul moștenirilor și prin cumpărătură, în calitate de Craiovesc, a devenit stăpânul Strehaiei și al moșiilor sale, ca fiind „de la părinții săiˮ.
Așezarea civilă de aici a purtat inițial numele de Strehăița, un sat mare aflat în mijlocul unor fortificaţii numite „metereze”, adică valuri de pământ, întărite cu pari de lemn sau cu nuiele. Legenda spune că acea întăritură ar fi fost o cetate din pământ şi lemn, datând din vremea primilor Basarabi, poate din anii domniei lui Mircea cel Mare, cunoscând momente de glorie în vremea lui Radu Mihnea și Mihai Viteazul.
Ansamblul monastic construit la porunca lui Matei Basarab – a subliniat prof. Radu Ștefan Vergatti - prezintă o serie de caracteristici raportate în principal la câteva dintre elementele sale componente: zidurile groase, cafasul bisericii, turnul clopotniță de formă dreptunghiulară amplasat pe pronaos și nu pe naos, cum era în practica timpului, naosul personalizat prin soluțiile tehnice folosite la calota lui sferică sprijinită pe pandantivi, altarul și catapeteasma, proscomidia și diaconiconul despre care s-a crezut că lipsesc, profesorul Vergatti identificându-le în altar și pe catapeteasmă. În 1693, acestui edificiu Constantin Brîncoveanu i-a adăugat un pridvor deschis sprijinit pe stâlpi cu arcade de influență renascentistă central-europeană.
Portretele votive de la intrarea în naos îi înfățișează, în stânga, pe domnitor, pe doamna Elina și pe fiul lor, adoptat, Mateiaș, în partea opusă fiind boierii Craiovești, Barbu biv vel ban, Pârvu biv vel vornic și Danciu (Gogoașe) biv vel vornic, toți la vârsta senectuții. Profesorul Vergatti observă că în mod neașteptat dintre ctitori lipsește Radu mare postelnic, cel care stăpânise anterior domeniul Strehaia, absența lui explicându-se prin faptul că la data când erau făcute portretele fraților săi, Radu mare postelnic nu mai era în viață.
Interesantă este și ipoteza avansată cu privire la Pârvu Craiovescu, care după nume ar fi trebuit să fie primul fiu al lui Neagoe ban Strehăianul/Craiovescu. Or se știe că cel mai vârstnic fiu al acestuia a fost Barbu, de unde rezultă că Pârvu a fost primul dintre fiii lui Neagoe ban Craiovescu dintr-o a doua căsătorie, cea cu Vinia, de origine sud-dunăreană, Barbu fiind feciorul făcut cu Stana, fiica lui Vâlcsan și a Mainei.
Pe lângă cele menționate, conferențiarul a semnalat ca alt element deosebit al bisericii și uşa de intrare, care are pe ea douăsprezece panouri frumos sculptate de meşterul Ghiura, adăugând, în final, existența turnului de la intrarea în incinta mănăstirii, edificiu cu cel puţin trei nivele, ultimul fiind înconjurat de un balcon, foarte bun pentru observaţie şi vizibilitate.
În concluzia conferinței, s-a subliniat importanța indiscutabilă a complexului monastic strehăian, inclusiv pe planul contribuției sale la arta religioasă românească din evul mediu, dimpreună cu însemnătatea istorică localității în care acesta a fost construit, aspecte asupra cărora au stăruit în completare acad. C. Bălăceanu-Stolnici și profesorii Dinică Ciobotea și Tudor Rățoi.
Auditoriul a plecat cu convingerea că, prin conferința sa, profesorul Radu Ștefan Vergatti a redeșteptat interesul în jurul unui monument eclesiastic autentic, de mare valoare, al arhitecturii românești medievale, loc în care în anii 1673-1679 a funcționat și o episcopie. Valoarea monumentului li s-a impus și austriecilor în timpul stăpânirii lor vremelnice asupra Olteniei (1718-1739), dovadă fiind cercetarea și descrierea efectuată de către maiorul inginer Johann C. Weiss în anul 1731.
Eveniment cultural de înaltă ținută științifică, conferința profesorului Radu Ștefan Vergatti s-a bucurat de prezența unui public elevat, care i-a cuprins în rândurile sale printre alții pe prof. univ. dr. Constantin Bălăceau-Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, prof. univ. dr. Constantin Petolescu, membru corespondent al Academiei Române și moderatorul lucrărilor conferinței, prof. univ. dr. Mircea Beuran, medic chirurg prestigios de la Spitalul de Urgență Floreasca, diplomatul Vasile Buga, turcologul Tahsin Gemil, prof. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu, P.C. Mihail Muscariu, starețul Mănăstirii Comana, avocat dr. Cristina Narcisa Vergatti, membri ai familiei, alți auditori.
Cu binecuvântarea P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Eparhia noastră a fost reprezentată la conferință de către domnii Viorel-Mihai Corcodel, protopsalt la Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin, preot Nicolae Marin, diacon la aceeași Catedrală, prof. univ. dr. Dinică Ciobotea din Craiova și prof. dr. Tudor Rățoi din Drobeta-Turnu Severin.
Conf. univ. dr. Tudor Rățoi
Foto credit: acad.ro
