În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit despre cele trei tipuri de refuzuri pe care Stăpânul cel Bun le-a primit de la cei invitați la cină, subliniind gestul chemării la cină al celor de pe străzi și piețe pentru a primi darul. Apoi i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu urmeze exemplul celor care au refuzat invitaţia folosind diferite pretexte lumeşti, ci să urmeze oamenilor simpli care L‑au urmat pe Mântuitorul, dintre care El şi‑a ales Apostolii care aveau să propovăduiască Evanghelia până la marginile pământului.

„Evenimentul social al mesei e unul cu semnificații complexe. Nu doar în creștinism. Și în alte religii, ori în mai toate culturile lumii. Vine să pecetluiască alianțe și soarta unor oameni și popoare, să închege legături, ori să constituie prilejul moșirii unor idei. Este, o formă de manifestare sub chipul reciprocității, a dragostei.

Dumnezeu rămâne permanent în ipostaza celui ce organizează cina. Poate că tocmai de aceea Sfinții Părinți au văzut adesea în acest episod o metaforă euharistică. Căci Cina prin excelență o reprezintă Împărtășirea de prezența reală a lui Hristos.”