Ierarhul a fost primit de către un grup de credincioși, după tradiţie, cu pâine şi sare, dar și de un sobor de preoți și diaconi.

Din soborul slujitor au făcut parte P.C. Pr. Antonie Olarean, consilier administrativ al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, P.C. Pr. Vasile Ghițan, protoiereu al protoieriei Vânju Mare şi paroh al acestei comunităţi, P.C. Pr. Gheorghe Popescu, protoiereu al protoieriei Strehaiei, P.C. Pr. Ionuț Semenescu protoiereu al protoieriei Drobeta şi P.C. Pr. Grigorie Vulcănescu, protoiereu al protoieriei Craiovei, dar și părinți pensionari ai județului nostru precum, P.C. Pr. Mihail Zorilă, P.C. Pr. Stelian Zoican, P.C. Pr. Vasile Nohaiu.

Prezenţa ierarhului a fost prilejuită de împlinirea vârstei de pensionare a P.C. Pr. Grigorie Tița, preot slujitor al parohiei Sfântul Dumitru. Părintele are o bogată activitate pastorală, absolvenit al Facultății de Teologie din București.

Activitatea sa a început în parohia Stignița din județul Mehedinți unde a fost hirotonit de către Preasfințitul Părinte Damaschin Coravu, la aceea vreme Episcop vicar al Mitropoliei Craiovei. Mai apoi a urmat activitatea sa didactică ca și profesor de religie la şcoala de cântăreți bisericeşti din Drobeta Turnu Severin.

După înfiinţarea şi ridicare bisericii din cimitirul ortodox, ea a fost rânduită cu rolul de capelă a cimitirului. Slujitori la capelă au fost toți preoții orașului, care erau planificați prin rotație. Joiței Chintescu nu i-au fost recunoscute, din păcate, drepturile ctitoricești, în schimb i-a fost respectată dorința de a fi înmormântată, alături de fiul ei, în interiorul capelei, la moartea ei survenită la 14 octombrie 1880. După decesul ei, fiica sa, devenită Maria Grigore Miculescu, a solicitat în 1903 Primăriei Turnu Severin să repare biserica.

Articol scrid de Trăilescu Alexandru Cătălin