La acest mare praznic, Părintele Episcop a slujit alături de un sobor de preoți din satele Cerneți și Șimian.

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a unit în cântarea liturgică câteva zeci de pelerini, aceştia rostind răspunsuri împreună cu protopsalții Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin.

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul a vorbit celor de față despre cuvântul de întărire al Mântuitorul Iisus Hristos spus ucenicilor la Cina cea de Taină, când le-a mărturisit acestora că nu îi va lăsa singuri și va trimite pe Duhul Sfânt care va fi mereu cu ei. Părintele Episcop a făcut referire şi la pasajul din cartea Faptele Apostolilor, unde este relatată minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli (Fapte 2:1-6).

După încheierea cuvântului de învățătură, a fost săvârșită, aşa cum prevede rânduiala din această zi, Vecernia Plecării Genunchilor, slujbă cu o rânduială specială, specifică acestei sărbători.

Mănăstirea Cerneți este un așezământ monahal aflat în localitatea cu același nume din județul Mehedinți, în imediata apropiere a municipiului Drobeta Turnu-Severin, la o distanță de doar trei kilometri. Biserica mănăstirii Cerneți, având hramul „Sfânta Treime”.

Multă vreme, satul Cerneți a fost pricină de neînțelegeri. Boierii din neamul Buzescu, mănăstirile Govora, Tismana și Cozia au reclamat dreptul lor asupra satului. În vreme ce egumenii și boierii își căutau dreptatea la scaunul Craiovei, domnitorul Mihnea Vodă (1658-1659) a început la Cerneți zidirea unei mănăstiri. Lucrarea a fost continuată și isprăvită de Grigore Ghica (1660-1664), care a miluit-o și cu „puțintică vamă a Cernețului”.

Pictura interioară, ciclul hristologic: Prinderea lui Iisus

În vremea domnitorului Radu Leon (1664-1669), „Căpitănia” existentă la Cerneți contesta drepturile mănăstirii de a încasa veniturile rânduite de Grigore Ghica. Situația a fost îndreptată în timpul lui Duca Vodă (1674-1678), încasarea „vămii căpitănești” fiind lăsată din nou mănăstirii. Sub Șerban Cantacuzino, litigiul a reapărut. Mănăstirile Tismana (al cărei metoc era Mănăstirea Cerneți) și Govora, prin egumenii Nicodim și Paisie, revendicau drepturile asupra satului Cerneți înaintea domnitorului. Disputa dintre cele două mânăstiri continuă și pe timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu și, mai mult, și mănăstirea Cozia, care stăpânea moșiile din apropierea Cernețului (Curila, Gârdanul, Miclăușești și Cârnea), încerca „să se bage peste moșiile Cernețul, Malovețul și Medvejdea”.

Articol scris de Trăilescu Alexandu Cătălin