Filie a parohiei Schela Cladovei: 74 contribuabili, 1 concubinaj (în 1887); sub aceeași ascultare și în 1941, când se menționa că avea cimitir, nu și biserică. Din 1991, este parohie înființată la cererea locuitorilor din localitate, dar și ca urmare a promisiunii făcute de Cristian Răchitan, originar din Gura Văii și plecat în S.U.A., că va construi biserica în satul de baștină.

Hram Pogorârea Sfântului Duh;

Preot paroh Constantin Ștefan Amzoi hirotonit diacon la 13 octombrie 1991, hirotonit preot la 14 octombrie 1991, încadrat la parohie la 1 noiembrie 1991, studii teologice superioare, grad preoțesc Iconom. Tel.: 0746/655.773;

Satul Gura Văii a început să se formeze după anul 1821, prin aşezarea în aceste locuri a unor clăcaşi de pe moşia Brezniţa a Mănăstirii Tismana. Un document din 1834 menţionează clăcaşi ai arendaşului de aici, Iordache Dumba, constituiţi în aşezarea numită Gura Jidoştiţa, înregistrată de harta rusă din 1835 cu 25 de familii. În ediţia din 1853 a aceleiaşi hărţi satul a apărut sub numele Gura Văii, semn că se renunţase la numele iniţial.

Biserica din Gura Văii a fost construită pe structura sediului vechii primării din localitate, care a fost adaptat acestui scop. Nu s-a putut da curs proiectului inițial de a ridica sfântul lăcaș pe terenul în suprafață de 600 m.p. dat de Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin, câtă vreme Cristian Răchitan nu și-a onorat promisiunea de a construi biserica iar oamenii din acest cartier erau prea săraci pentru a putea susține financiar o asemenea operă. În condițiile date, nici Primăria municipală nu și-a mai respectat decizia inițială și terenul în suprafață de 600 m.p. a fost reatribuit unui întreprinzător local, care a amenajat pe el o parcare de tiruri, în pofida protestelor părintelui Constantin Ștefan Amzoi, terenul fiind profanat prin demontarea Crucii care marca locul unei biserici ce ar fi trebuit construită.

Până la urmă, aceasta a fost edificată pe structura imobilului menționat, în anii 1993-2003, fiind sfințită de P.S. Gurie, Episcop Vicar la Mitropolia Olteniei, în ziua de Rusalii 2003. La ajungerea scopului propus, s-a pornit cu o contribuție bănească din partea unor credincioși catolici din Newcastle (Marea Britanie), acolo unde părintele C. Șt. Amzoi a fost în vizită de două ori. S-a continuat prin strădania unor enoriași din Gura Văii, sponsorizări de la CEC Bank, Hidroelectrica și T.C.H. O contribuție substanțială a dat chiar familia părintelui Amzoi, în special sora sa, Ileana-Carmina Barecher și tatăl lor, Ion Amzoi.

Lucrându-se pe structura edificiului amintit, au fost dărâmați toți pereții interiori și acoperișul, extinzându-se clădirea spre răsărit și apus și realizându-se boltirea tavanului după înălțarea zidurilor. Ca materiale, s-au întrebuințat BCA, cărămidă și piatră. Astfel transformată, clădirea a fost apoi împodobită cu o pictură interioară de către Ioana Savici, cea exterioară fiind executată de către Constantin Dumitrașcu. Spațiul interior este împărțit după principiile canonice, în cele patru părți cunoscute, pridvor, pronaos, naos și altar, biserica fiind lungă de 30,00 de metri și lată de 5,00 metri. Mobilierul a fost executat la Sighetul Marmației, din lemn de stejar (stranele) și de tei (catapeteasma). Biserica are o curte de 600 m.p. și este împrejmuită cu gard de fier pe soclu de piatră.

 În anul 1893, preotul paroh informa despre existența unei cruci de piatră, nedatată și ilizibilă, pe muntele Sf. Petru.