Joi, 16 Ianuarie 2020 10:41

Sărbătoarea Zilei Culturii Naționale, organizată cu solemnitate și demnitate de Academia Română, ne ajută să înțelegem că omagierea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o datorie permanentă a tuturor românilor.

Dincolo de rolul esenţial şi binecunoscut al culturii române în evoluția ţării noastre, este necesar să vorbim despre un aspect al culturii poporului român mai puțin evidențiat, însă foarte important atât de-a lungul istoriei, cât şi în prezent. Este vorba despre cultura dărniciei, a generozității sau a filantropiei creştine, ca expresie a spiritualităţii româneşti, rezumată în cuvintele: „dar din dar se face Rai”, deoarece Sfânta Scriptură ne învaţă că „cine ajută pe cei săraci împrumută pe Dumnezeu” (Pilde 19, 17) şi ne îndeamnă: „fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru (din ceruri) milostiv este” (Luca 6, 36).

Între virtuţile distincte ale poporului român, cultura dărniciei sau a omeniei reprezintă o moștenire importantă a valorilor şi normelor care au modelat spiritualitatea şi cultura poporului român.

Pentru a evidenția rolul acestei culturi a dărniciei sau a filantropiei creștine în viaţa poporului român, Patriarhia Română a declarat anul 2020 drept „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”, având ca scop identificarea și promovarea exemplului celor care, de-a lungul timpului, au susținut spiritual și material activitatea social-filantropică, educaţională şi culturală a Bisericii pentru binele poporului român.

Contribuţia Bisericii la dezvoltarea acestei culturi a dărniciei este în acelaşi timp o vocație spirituală şi o necesitate practică. Opera de binefacere a Bisericii izvorăște din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru toţi oamenii şi din Sfânta Liturghie a Bisericii, în care este celebrată această iubire milostivă şi jertfelnică a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor (cf. Ioan 3, 16).

Mărturisind că iubirea lui Hristos faţă de oameni şi a oamenilor faţă de Hristos este însăşi viaţa Bisericii, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii au înţeles că Liturghia euharistică şi Filantropia socială a Bisericii sunt complementare şi nu concurente, deoarece ambele ne ajută să cultivăm „credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au continuat practica apostolică a filantropiei sau a diaconiei (slujirii) sociale inspirată din Evanghelie şi din Liturghie, iar apoi au organizat-o în structuri sau instituţii permanente. Exemple grăitoare în acest sens sunt în secolul al IV-lea: Sfântul Vasile cel Mare († 379) care a înființat instituţii de caritate pentru săraci, bolnavi, orfani, iar Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) a devenit avocatul săracilor şi a predicat pe Hristos Cel prezent, nu numai în Taina Sfântului Altar, adică în Euharistie, ci şi în „Taina (Sacramentul) frate­lui”, în semenul nostru care are nevoie de ajutorul nostru[1].

Rodirea Evangheliei iubirii smerite şi milostive a lui Hristos în spiritualitatea poporului român a condus la manifestarea iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele în forme concrete, exprimate fie individual şi spontan, fie instituţional şi sistematic. De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă Română a desfăşurat o amplă lucrare de asistență socială și filantropică, ctitorind o mulţime de așezăminte social-filantropice: case pentru bătrâni, case pentru văduve, cămine pentru copii, cantine pentru săraci, aşezăminte medicale pentru bolnavi, toate acestea cu scopul de a veni în sprijinul celor ce se aflau în suferinţă.

Prin urmare, se cuvine să arătăm recunoştinţă tuturor celor care s-au străduit de-a lungul istoriei să dezvolte o cultură a dărniciei şi să contribuie la misiunea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române. Evocăm aici numele unor domnitori ai Țării Românești: Sfântul voievod Neagoe Basarab (1512-1521), ctitorul bolniței (cămin pentru bolnavi) de la Mănăstirea Bistrița, Sfântul voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714), întemeietorul bolniței de la Mănăstirea Brâncoveni, și al soției sale, Maria Brâncoveanu, ctitora bolniței de la Hurezi (1699), numele domnitorilor Grigorie al II-lea Ghica (1733-1735, 1748-1752), ctitorul spitalelor Sfântul Pantelimon și Sfântul Visarion din București (cca 1750), Alexandru Moruzi (1793-1796, 1799-1801), fondatorul spitalului Dudeşti din București (1796); numele domnitorilor moldoveni: Sfântul voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), ctitorul bolnițelor de la Putna și Pătrăuți, Constantin Racoviță Cehan (1749-1753, 1756-1757), care a avut inițiativa întemeierii spitalelor Sfântul Proroc Samuil din Focşani și Precista din Roman, Grigorie al V-lea (1849-1853, 1854-1856), întemeietorul ospiciului Galata din Iași.

De asemenea, o bogată activitate filantropică au avut mai mulţi ierarhi ai Bisericii noastre: Mitropolitul moldovean Anastasie Crimca (1608-1617, 1619-1629), ctitorul bolniței de la Dragomirna (1602) și al unui spital în Suceava (1619), mitropoliții Țării Românești: Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul (1708-1716), care, în Așezământul Mănăstirii Antim, a prevăzut sume pentru educaţia copiilor săraci, pentru înmormântarea sărmanilor, miluirea săracilor și găzduirea străinilor etc., Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787), care, alături de domnitorul Alexandru Ipsilanti (1774-1782, 1796-1797), a fost întemeietorul primului așezământ pentru orfani din Țara Românească, şi Mitropolitul Nifon Rusăilă (1850-1875), ctitorul Seminarului Nifon din București, Mitropolitul Veniamin Costachi (1803-1808, 1812-1821, 1823-1842) al Moldovei, care și-a donat toate bunurile, prin testament, în scopuri filantropice, Sfântul Mitropolit transilvănean Andrei Șaguna (1864-1873), care s-a îngrijit permanent de ajutorarea elevilor săraci, Mitropolitul primat (1919-1925) Miron Cristea, viitorul Patriarh al României (1925-1939), care a inițiat înființarea unui Seminar pentru orfanii de război, la Câmpulung-Muscel, Sfântul Ierarh Calinic, stareț al Mănăstirii Cernica (1818-1850) și Episcop al Râmnicului (1850-1868), numit de popor „vindecătorul bolnavilor și miluitorul săracilor”, ctitorul bolniței din ostrovul Sfântul Gheorghe de la Cernica, precum și Episcopul Ioanichie Hasan al Romanului (1747-1769), fondatorul bolniței de lângă biserica Precista Mare din Roman.

Un document din anul 1686 relatează că protopopul de Bucureşti trebuia să prezinte Vistieriei Ţării lista săracilor oraşului care primeau câte o para, iar în Joia Mare câte 80 de dulămi şi încălţăminte. Aceasta dovedește faptul că Biserica avea o evidenţă clară a săracilor, arătând astfel grija şi preocuparea statornică faţă de ei[2].

Un alt document important din istoria filantropiei îl constituie şi Hrisovul lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782, 1796-1797). Emis în 10 decembrie 1775, documentul stipula înfiinţarea Epitropiei obștești. Punctul 4 al hrisovului se referă la Casa de la Sfânta Mitropolie sau lada de milostenie, care va prezenta situaţia fondului din care urma să se distribuie ajutoare săracilor, văduvelor, invalizilor şi orfanilor[3]. Lada de milostenie sau cutia milelor (prezentă şi astăzi în biserici) era pusă sub supravegherea Epitropiei formată din mitropolitul Ţării, episcopi şi Divanul domnesc. Veniturile ei se constituiau din contribuțiile ierarhilor şi ale mănăstirilor. Din informațiile păstrate aflăm atât numele persoanelor, cât şi sumele pe care le donau cutiei milelor[4].

Mai târziu, în România, activitatea filantropică instituțională a Bisericii a fost brutal întreruptă pentru aproape o jumătate de veac, odată cu instalarea regimului comunist de după cel de-Al Doilea Război Mondial (1946-1989), tocmai în perioada când cea mai arzătoare problemă era chiar asistența socială. Aflată sub prigoana comunistă, Biserica a fost nevoită să-şi exercite doar misiunea ei sacramentală, liturgică şi pastorală, fără activităţi social-filantropice instituţionale. Însă, după anul 1989, când cultele religioase au primit libertatea reală de organizare şi slujire în societatea românească, vechea tradiție filantropică a Bisericii a revenit în actualitate, încât astăzi Biserica Ortodoxă Română are peste 800 de instituţii, proiecte şi programe social-filantropice, fiind cel mai mare filantrop în societatea de azi. Cu toate acestea, nevoile sunt multiple, iar activitatea social-filantropică trebuie permanent susținută şi extinsă[5], pentru a continua şi azi cultura dărniciei sau a generozităţii.

Adresăm mulțumiri Domnului Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, pentru invitația de a participa la această sesiune științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, felicităm și binecuvântăm pe toți cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naționale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor spirituale, a identității și demnității poporului român.

DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

[1] Cf. Demetrios Constantelos, Byzantine Philantropy and social welfare, Rutgers University Press, New Jerssy, 1968.

[2] Enciclopedia României, Imprimeria Naţională, vol. III, Bucureşti, 1938, p. 521.

[3] Dinu Giurescu, „Condica de porunci a vistieriei lui Brâncoveanu”, în „Studii şi materiale de istorie medievală”, vol. 5, Bucureşti, 1962, p.202.

[4] Dionisie Fotino, în Istoria Daciei, scrisă pe la începutul secolului al 19, arăta cine şi cu ce sumă contribuia la cutia milelor: Domnia – 6.000 lei, în cote de câte 500 lei lunar, mitropolitul ţării – 500 de lei, episcopul Buzăului – 200 lei, episcopul Râmnicului – 300 lei, episcopul Argeșului – 300 lei, de la mănăstirile mari 3.600 lei, de la mănăstirile mici – 1.000 lei, precum şi suma de 15.000 lei reprezentând contribuția a câte 3 lei anual din partea fiecărui cleric (cf. Ibidem, p. 210).

[5] Vezi cartea: Faptele iubirii milostive, ediţia a 2-a, Editura BASILICA, Bucureşti, 2015.

Joi, 19 Decembrie 2019 03:39

În toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe din ţară şi străinătate ale Patriarhiei Române va fi oficiată duminică, 22 decembrie 2019, după Sfânta Liturghie, o slujbă de pomenire a eroilor care s-au jertfit în decembrie 1989 pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român. 

În zilele de 20, 21 şi 22 decembrie 2019, la cimitirele, monumentele şi troiţele închinate eroilor din decembrie 1989 din întreaga ţară, se vor oficia slujbe de pomenire a celor care şi-au jertfit viaţa în urmă cu 30 de ani pentru libertatea poporului roman. 

În ziua de 22 decembrie, după terminarea Sfintei Liturghii, vor fi trase clopotele în toate bisericile și mănăstirile Patriarhiei Române, în semn de respect și de recunoştinţă faţă de eroii Revoluției din decembrie 1989.

În Bucureşti, slujbe de pomenire ale eroilor din decembrie 1989 vor fi oficiate la:

locul unde a fost aruncată cenușa eroilor împușcați la Timișoara și arși la crematoriul din București (localitatea Popești – Leordeni, 20 decembrie 2019, ora 12.00);

Troiţa din Cimitirul Eroilor Revoluţiei (cartierul Pieptănari, sector 4), 21 decembrie 2019, ora 10.00;

Troiţele de la Piaţa Universităţii, 21 decembrie 2019, ora 12.30;

Monumentul pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei (Piaţa Revoluţiei), 22 decembrie 2019, ora 9.00;

Troiţa de la Radiodifuziunea Română, 22 decembrie 2019, ora 10.00;

Troiţa de la Televiziunea Română, 22 decembrie 2019, ora 11.00;

Troiţa Paraşutiştilor din curtea Televiziunii Române, 22 decembrie 2019, ora 11.30.

La Catedrala Patriarhală, după Sfânta Liturghie, parastasul pentru eroi va fi săvârşit la ora 11.45.

 

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Miercuri, 18 Decembrie 2019 13:31

Împlinirea a 30 de ani de la căderea comunismului constituie un prilej de a mulțumi lui Dumnezeu pentru darul libertății poporului român, a cinsti memoria celor care au suferit în timpul regimului comunist, precum şi memoria eroilor care s-au jertfit pentru libertatea şi demnitatea poporului român în decembrie 1989.

Comemorarea sau pomenirea lor în stare de rugăciune şi comuniune spirituală este o datorie morală a noastră, a românilor de pretutindeni. Este un act de recunoștință şi prețuire a jertfelniciei lor, precum şi expresia cea mai reală şi profundă a cultivării legăturii noastre de iubire fraternă cu ei, iubire mai tare decât moartea trupului şi opacitatea mormântului. Iar dacă nu-i pomenim pe eroi, îi îngropăm în uitarea noastră. Însă, pomenirea lor în nădejdea Învierii şi a vieții veșnice este recunoașterea demnității lor şi speranța împlinirii dreptății pentru ei.

Cei care s-au jertfit pentru libertatea şi demnitatea poporului român în decembrie 1989 au fost în majoritate tineri. 

Acești tineri au arătat nu numai curaj, ci şi foarte multă credință, moștenită de la părinții şi bunicii lor. Mulți dintre ei au îngenuncheat şi au rostit rugăciunea Tatăl nostru, deși în școli nu s-a mai permis predarea religiei după instalarea regimului comunist ateu în România.

În decembrie 1989, tinerii au simțit prezența lui Dumnezeu şi s-au jertfit pentru eliberarea poporului din absurditatea doctrinei politice atee, impusă ca ideologie oficială a comunismului ateu şi opresiv. De aceea, în mod spontan, tinerii au strigat în multe locuri din țară: „Dumnezeu este cu noi!” sau „Vom muri şi vom fi liberi!”.

Acești tineri eroi, care s-au jertfit pentru credința, libertatea şi demnitatea poporului român, sunt pomeniți în rugăciunile Bisericii noastre, în fiecare zi, la Sfânta Liturghie. Ei ne cheamă azi să nu despărțim darul libertății de darul credinței, al sfințeniei vieții şi al demnității naţionale.

Comemorarea eroilor români din decembrie 1989 ne îndeamnă să preţuim mai mult pe toţi cei care luptă şi lucrează pentru libertatea şi demnitatea poporului român, în orice vreme, dar mai ales când acesta se află în pericol de-a pierde identitatea şi unitatea sa.

Să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, pentru ca jertfa celor care au sacrificat viața lor pentru libertatea şi demnitatea poporului român, în decembrie 1989, să fie roditoare de credință mai puternică, de fapte bune mai multe şi de comuniune frățească mai intensă.  

Să ne ajute Dumnezeu să unim permanent libertatea cu responsabilitatea, democrația cu unitatea românească, demnitatea naţională cu solidaritatea internaţională! 

Veșnică pomenire eroilor români din decembrie 1989!

 

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Miercuri, 27 Noiembrie 2019 22:18

De Ziua Naţională a României, duminică, 1 decembrie 2019, după Sfânta Liturghie, în catedralele eparhiale, bisericile parohiale şi mânăstirești din ţară şi străinătate, precum şi în paraclisele şcolilor de teologie ortodoxă va fi oficiată slujba de Te Deum pentru eroii neamului românesc, care prin jertfa lor au înfăptuit unitatea naţională a românilor în anul 1918.

La Catedrala Patriarhală, Te Deum-ul va fi oficiat începând cu ora 12.00.

În Bucureşti, la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol, o slujbă de pomenire a eroilor români care au luptat pentru apărarea ţării, credinţei, libertăţii, unităţii şi demnităţii naţionale va fi oficiată de la ora 9.00.

 

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Marți, 26 Noiembrie 2019 17:27

În semn de sinceră compasiune cu toţi cei afectaţi de cutremurul care a avut loc astăzi, 26 noiembrie 2019, în Albania, Patriarhia Română transmite Bisericii Ortodoxe din Albania şi întregului popor albanez un mesaj de solidaritate din partea clerului şi a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române.

În faţa tragediei provocate de cutremurul care a rănit sute de oameni, a curmat mai multe vieţi omeneşti şi a provocat mari pagube materiale, ne rugăm lui Dumnezeu pentru odihna sufletelor celor decedaţi şi pentru însănătoşirea celor răniţi. Totodată, îndemnăm la ajutorarea celor fără adăpost (Patriarhia Română, cont euro: RO32 RNCB 0075 0048 9503 0002, cont lei: RO59 RNCB 0075 0048 9503 0001 ).  

 

Biroul de presă al Patriarhiei Române

 


mbl live


mbl youtube