Pericopa evanghelică din această Duminică (Ev. Luca 18, 10-14) ne aduce în atenţie pilda Vameşului şi Fariseului. Un semn al sănătății și maturității spirituale este acela că creștinul își vede păcatul său, ca fiind cel puțin la fel de mare, dacă nu chiar mai mare, decât păcatele altora.

Dar observăm că o astfel de atitudine este foarte greu de găsit, mult mai la îndemână fiind una total opusă, aceea că eu nu sunt așa de păcătos ca ceilalți. Aceasta este generată de trufie, care mă face să cred că toți ceilalți sunt mai păcătoși decât mine. De fapt, dacă această atitudine este prezentă în inima și mintea credinciosului, este imposibil urcușul spiritual. Din clipa în care încep să nutresc această atitudine arogantă, început să mă port cu un aer de superioritate față de ceilalți. Însă, acest „aer” este foarte diferit de „suflarea” Duhului Sfânt din sufletul credinciosului și niciodată nu poate pricinui o creștere duhovnicească.

Tot acum începe şi perioada Triodului. Vorbim, așadar, despre un răstimp liturgic, dar și despre o carte care „dă tonul” în perioada care începe cu Duminica Vameșului și a Fariseului și se încheie cu Sâmbăta cea Mare, în ajunul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Perioada Triodului și-a luat numele de la cuvântul grecesc triodion care dorește să ne sublinieze faptul că, în slujbele Sfintei Biserici, cântările de la Utrenie sunt alcătuite doar din trei strofe, detaliu important pentru rânduiala stranei.

Triodul are în centrul său Postul Mare sau al Păresimilor, precedat de trei săptămâni de pregătire încadrate de Duminica Vameşului şi a Fariseului, a Fiului Risipitor, Duminica Înfricoşatei Judecăţi (sau a lăsatului sec de carne) și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (numită şi a lăsatului sec de brânză).