Vânju Mare

52. Traian - Adormirea Maicii Domnului

biserica traian

 

Parohie formată din satul Traian. În anul 1941 avea 217 familii cu 878 de suflete. Actualmente, parohia are aceeași componență și se află în subordinea Protoieriei Vânju Mare din Episcopia Severinului și Strehaiei. Anterior anului 1968 s-a aflat sub ascultarea canonică a  Episcopiei Râmnicului Noul Severin până în 1939 și în anii 1945-1949), apoi sub cea a Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1945 și 1949-2003) prin Protoieria județului Mehedinți/Turnu Severin.

 


Hram Adormirea Maicii Domnului; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument de patrimoniu.


 

pr eugen alexandru pacuraru  

Preot paroh Eugen Alexandru Păcuraru

  • hirotonit la 4 octombrie 2014,
  • studii teologice superioare.

Tel.:0784 048 766

 


 

Satul Traian face parte din oraşul Vânju Mare, din mai 1968 și este situat în partea lui de nord-vest a acestuia, la poalele dealurilor din zona Oreviţa Mare. A fost înfiinţat la începutul secolului al XX-lea, întru memoria împăratului roman Traian. În 1951-1960 a aparţinut comunei Vânju Mare, apoi comunei Oreviţa în 1960-mai 1968.

Biserica din satul Traian a fost construită în anii 1937-1940, la inițiativa preotului Constantin Ionescu și a epitropului Gheorghe Gogoloiu. În 1940 se ajunsese la acoperiș, pe baza celor 705.000 de lei strânși în parohie în anii 1926-1940. Declanșarea războiului a întrerupt lucrările, care au fost reluate abia în anul 1958, când s-a construit turla cea mare și biserica a fost acoperită. Lăcașul este în formă de cruce, cu ziduri solide din cărămidă arsă. Dimensiuni: 25 m lungime, 10 m lățime și 15 m înălțime. A fost zidit în stil bizantin, cu bolți de beton armat la altar și abside. În față are două turle mici, iar deasupra naosului o turlă mare amplasată în poziție centrală. Biserica a fost reparată prin decopertarea tencuielii vechi afectată de vreme, apoi  retencuită și vopsită cu lavabilă. A fost renovat, de asemenea, și acoperișul, înlocuindu-se tabla distrusă.

Preoți; Constantin N. Ionescu (în 1937 și ulterior), Gheorghe Bîrlan, Gheorghe Tătucu (1984-1993), pr. Boantă (1993-1994), Emil Crețu (1994-2000), George Rădoi (2000-2006), Ion Barbu (2006-2007), Stelian Alin Dumitru (2007-2014), Eugen Alexandru Păcuraru (din 2014 până în prezent); epitropi: Gheorghe Gogoloiu; cântăreți: Constantin Popescu.


 

Filii arondate:

 

 

Poroinița

 

 

biserica poroinita

 

Cătun al comunei Vânju Mare (1887): 122 contribuabili, 3 concubinaje (în 1887); filie a parohiei Rogova (în 1893); în 1941, biserică parohială a parohiei Traian, când satul Poroinița avea 220 de familii cu 800 de suflete

 


 Hram Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (1887); cod MH-II-m-B-10382.


 

Poroinița este sat al comunei Rogova, din 1951, situat în partea estică a acesteia, de-a lungul pârâului Poroiniţa. Atestat în 1399 (sub numele de Poroinți, schimbat de Nicodim cu Sogoino) și în 1417 (sub numele de Poroinița, pe Dunăre, dăruit de Mircea cel Mare vv. Mănăstirii Călimănești/Cozia pe Olt).

Biserica din sat este atestată la 23 aprilie 1820, ctitori răposatul protopop Ioan Untariu și Lăpădat Dragomir (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

Inițial, a fost biserică de lemn, demolată în 1866 și cu al cărei material, în 1911-1919, s-a ridicat biserica de zid de la Goanța: Ulterior, s-a ridicat biserică de zid, reparată la acoperiș și pardoseală (în 1887) și din nou în 1924. În 1941 avea o stare precară, dar era asigurată.

Preoți: Ioan (1857, 1859), Gheorghe (1864), I. Ștefănescu (1892, 1893, 1895 – supranumerar pentru această filie), Const. N. Ionescu (hirotonit în 1935, licențiat în teologie, în funcție în 1941); epitropi: Stanciu Popescu, Ion Ion Daea (1862), Ion B. Popescu, Octavian Popescu (1941).

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube