Vânju Mare

37. Pădina Mare - Sfântul Ioan Botezătorul

biserica padina mare

 

Parohie cu Pădina Mică: 212 familii (în 1891); în 1941, parohie formată doar din satul Pădina Mare: 420 familii, 1311 suflete. În prezent, parohia este formată din satele Pădina Mare, Pădina Mică, Iablanița și Olteanca și face parte din Protoieria Vânju Mare din cadrul Eparhiei Severinului și Strehaiei. Până în 2004, s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004).

 


Hram Sf. Ioan Botezătorul; biserica nu este monument istoric.


 

pr claudiu pitiga  

Preot paroh Claudiu Pițiga

  • hirotonit în noiembrie 2018

Tel.:0748 881 010

 

 


 

Satul Pădina Mare este reședința comunei Pădina și este situat în centrul acesteia, în vecinătatea câmpiei Mehedinţiului şi a văii râului Drincea. Atestat documentar în: 1650 (peste toată Pădina erau stăpâni Balaci şi Stanciu din Bâcleşul Sec, Matei Basarab vv. confirmându-le această stăpânire).

Biserica satului este atestată din anul 1820, fiind făcută de pitar Ioan Ghimpețeanu și cu lăcuitorii satului (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Această biserică a fost de lemn și a fost deschisă cultului timp de aproape un veac. În 1910 a fost zidită o altă biserică, în timpul P.S.D.D. Ghenadie Georgescu, Episcopul Râmnicului Noul Severin și al păstoririi preotului paroh D. Hănescu, sprijinit de credincioși. D. Delescu a donat 1000 de lei, iar plutonierul N. Preda a donat terenul pe care s-a construit biserica. Aceasta a fost clădită din cărămidă și este în formă de cruce, simbolul cel mai potrivit pentru a desemna o biserică luptătoare. Este compartimentată după canoanele arhitecturii religioase, având pridvor deschis, pronaos, naos și altar. Este armonios proporționată, cu ziduri groase, pe care se sprijină bolțile frumos arcuite. Are temelie de piatră și este acoperită cu tablă. Tavanul este structurat din grinzi și scânduri cu plasă de rabit, peste care s-a aplicat tencuială. Acoperișul este tip șarpantă de lemn, în două ape, cu învelitoare din tablă așezată pe asteriala de scânduri și prevăzută cu jgheaburi și burlane de scurgere. Tencuiala exterioară este obișnuită. Tâmplăria  este simplă, din lemn, inclusiv ușile, iar la partea superioară a turlei se găsește un element parasolar din lemn. Biserica a fost pictată de un fiu al satului, în tehnica a secco tempera grasă, dar zugrăveala s-a deteriorat relativ repede din cauza defecțiunilor acoperișului, care nu permitea drenarea ușoară a apelor. De aceea, în anii 1936-1940 s-au impus reparații, încât la sfârșitul perioadei interbelice sfântul lăcaș era într-o stare foarte bună, fiind și asigurat la suma de 500.000 de lei. În ultimele decenii s-au făcut noi reparații, în anii 2004-2005, prin stăruința preotului paroh și cea a unui fiu al satului, renovându-se integral exteriorul bisericii. Apoi, în 2012, preotul paroh Ionel Birău împreună cu locuitorii au schimbat acoperișul, pentru ca în 2013 să se renoveze interiorul. A fost dată jos tencuiala până la cărămidă și în final s-a refăcut pictura. Până în 2018 preotul Ionel Birău a pictat circa 50% din suprafață, urmând ca restul să fie făcut de preotul paroh Claudiu Pițiga. Clopotnița este separată de biserică

Preoți: D. Mănescu/Hănescu (1891-1910 și ulterior), Rafail C. Letea (1929-1935), Vasile N. Popescu (hirotonit în 1935, când a venit în parohie, în funcție până în perioada postbelică), Grigore Fierăscu (1964-1965), Constantin Mirea, Dumitru Boantă (1996-2000), Ionel Daniel Birău (2000-2018), Claudiu Pițiga (din 2018 până în prezent); cântăreți: Marin Preda, N. Popescu (1895), Ioan Preda (1897), Mihail Preda, Vasile P. Bușu (1941).

 


 

Filii arondate:

 

Iablanița

 

 

biserica iablanita

 

 

Parohie: 385 parohieni (în 1887); în 1941, parohia era formată exclusiv din satul Iablanița având 392 de familii și 1574 de suflete. În prezent, satul face parte din parohia Pădina.

 


Hram Sf. Martir Gheorghe; biserica nu este monument istoric.


 

Satul Iablanița face parte din comuna Pădina, din 1951, fiind situat în nord-vestul acesteia şi în vestul Piemontului Bălăciţei. Atestat documentar în: 1582 (Mihnea Turcitul vv. îl confirmă peste jumătate de sat pe Drăghici cu nepoţii lui, având-o cumpărată de la Nan paharnic).

Biserica satului este atestată la 1720, făcută de Gheorghe sîrbu, și prenoită în 1835 de “dumnealor Dumitriie Haralambiie și dă Gherasiie călugăruˮ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Reconstruită în 1912.

Prima biserică a fost de zid. Nu se știe cât a rezistat. Este cert că în 1895 în Iablanița a fost reparată o biserică pe care protopopul județului o descria cu acest prilej ca fiind de zid gros și spațioasă, ceea ce explica motivul pentru care fusese reparată radical și nu reconstruită. Se pare că totuși în 1912, sau într-o perioadă mai lungă (1910-1921), din inițiativa lui Dimitrie Gh. Tipărescu și cu sprijinul locuitorilor satului, a fost zidită din piatră și cărămidă o nouă biserică a cărei stare generală în 1941 era bună, lăcașul fiind asigurat la suma de 1.000.000 de lei. Biserica a fost pictată în ulei în 1921 de către Niculet Nemet. Are clopotniță separată.

Preoți: Teodor (1851-1868), Bratu (1868), I. Blujdea/Blujdescu (1887-1894 – paroh, apoi și în 1895-1897, poate și ulterior), Șt. Bratu (1891-1893, să fie cel din 1868?), I. Pacioagă (1930 și ulterior), C. Blujdea/Blujdeanu (pe la 1935), în 1941 postul de paroh era vacant, C.I. Buică (1956-1965), N. Lascu (1965-1996), Constantin Mirea, Dumitru Boantă (1996-2000), Ionel Birău (2000-2006), Emil Crețu (2006-2016), Ionel Daniel Birău (2016-2018), Claudiu Pițiga (din 2018 până în prezent);

 


 

Olteanca

 

biserica olteanca

 

 

Biserică filială a parohiei Pădina Mică, în 1941, când satul avea 148 de familii cu 485 de suflete. În prezent, aparține de parohia Pădina.

 


Hram Nașterea Maicii Domnului; biserica nu este monumemnt istoric.


 

Satul Olteanca face parte din comuna Pădina, din 1952 și este situat în partea vestică a acesteia, în apropiere de Pădina Mică la est şi Oreviţa la vest. S-a format în a doua jumătate a secolulu al XIX-lea. Ulterior au venit şi s-au aşezat aici şi alţi oameni (mahalaua Venetici).

Satul are o biserică de cărămidă construită în anii 1912-1913 și sfințită în 1921. În 1941 era în stare bună și era asigurată. A fost pictată în ulei de către Lăcrimioara Anton din Pădina Mare. Clopotnița este separată de biserică.

Preoți: Constantin Mirea, Ionel Daniel Birău.

 


 

 

Pădina Mică

 

 

biserica padina mica

 

 

Cătun al parohiei Pădina Mare: 460 familii (în 1891); în 1941 era parohie separată formată din satele Pădina Mică: 345 familii cu 1111 suflete și Olteanca: 148 de familii cu 485 de suflete. Total: 493 familii cu 1596 de suflete. În prezent aparține parohiei Pădina.

 


 Hram Sf. Nicolae; Sf. Voievozi (1895); biserica nu este monument istoric.


 

Satul Pădina Mică face parte, din 1952, face parte din comuna Pădina. Aşezat în sudul acesteia. S-a format la începutul secolului al XIX-lea, pe partea de moşie a fostului mare logofăt Dimitrie Bibescu. În 1819, catagrafiat ca sat sub numele de Pădina, cu 27 de familii plătitoare de bir. Din 1831 şi până în prezent, s-a numit oficial Pădina Mică, în 1832 stăpânul satului fiind Ghiţă Opran.

Prima biserică a satului, din lemn, este datată în 1785 și a fost făcută de popa Nicolaie și lăcuitorii satului (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Acestei biserici i-a urmat o altă biserică de lemn, construită pe la 1854-1855 și sfințită în 1856. În 1891, s-a depus cerere de permisiune canonică pentru repararea temeliei, solicitare aprobată de Sfânta Episcopie. La inspecția din 1896 a bisericii, părintele protoiereu a cerut ca biserica să fie reconstruită din cărămidă, ceea ce nu s-a putut face, în 1897 preotul paroh motivând că nu putuse strânge nici un ban de la enoriași din cauza secetei ce bântuise localitatea și din pricina sărăciei locuitorilor. Reconstrucția a putut fi deschisă abia începând cu anul 1933, când pe locul vechii biserici, în mijlocul satului, pe șoseaua Pădina – Corlățel, a fost început  un nou lăcaș, din cărămidă, care în 1941 era încă neterminat. În același an această biserică nu era nici asigurată și fiind trăsnită la un moment dat, lucrările au fost sistate. După 2015 acestea au fost reluate, în paralel fiind ridicată și o construcție mai mică, ținând loc de sfânt lăcaș. 

VI. Preoți: popa Nicolaie (1785), Dumitru (1851), I. Vintilescu (1891-1895 și ulterior), Mihail Moise (hirotonit în 1929, în funcție până în 1947); epitropi: N. Mateescu?, I. Dumitrescu (1891); cântăreți: N. Mateescu, Zah. Popescu (1895), Gh. Vintilescu (1897), Emanoil M. Popa, Ion Bobâlcă (1941).

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube