Vânju Mare

33. Oprișor I - Sfântul Ierarh Nicolae

biserica oprisor1

 

Parohie formată exclusiv din satul Oprișor: 800 de familii (în 1891). Până în 1948 s-a aflat sub ascultarea Episcopiei Râmnicului Noul Severin, iar ulterior sub cea a Mitropoliei Olteniei. La nivel local a aparținut Protoieriilor Plenița, Turnu Severin, Strehaia, iar în prezent Protoieriei Vânju Mare. Până în 1996, în comuna Oprișor a fost o singură parohie, care din anul 1940 a avut două posturi de preoți. În anul 1996, parohia s-a divizat în două parohii: Oprișor I și Oprișor II.

 


Hram Cuvioasa Paraschiva (1849-1850); în prezent, Sf. Ierarh Nicolae (Oprișor I); cod MH-II-m-B-10369.


 

pr ionel chipesu  

Preot paroh Ionel Chipeșu

  • hirotonit de Î.P.S. Nestor Vornicescu,
  • studii teologice superioare,
  • vechime în pastorație 46 de ani,
  • gradul preoțesc I
  • Iconom stavrofor

Tel.:0755 437 939

 


 

Oprișor este comună în sud-estul judeţului, la hotarul cu județul Dolj. Satul cu același nume este situat în sudul comunei și reşedinţa acesteia. Atestat documentar în: 1721/1722 (sat cu locuitorii fugiţi).

Biserica satului este atestată ca fiind făcută în 1720 ˮdă lăcuitorii satului, prenoită de popa Cosdi i popa Gheorghe și Stan Brânzan în 1826“ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Construită a doua oară în 1869.

Prima biserică a fost de zid. Din bătrâni se știe însă că biserica a fost de lemn și înainte de 1869 a fost mutată în cimitirul nr. 1, unde din cauza războaielor care s-au succedat și a intemperiilor s-a prăbușit fără să mai fi fost refăcută. Despre această biserică depun mărturie însemnări de pe un Penticostar din 1767, de pe Mineiele lunilor ianuarie, aprilie și iulie 1805, cărți aflate în Depozitul de carte veche din Drobeta-Turnu Severin, precum și un clopot din 1837 aflat în sfânta biserică. În anii 1863-1869, sub pastorația preotului Constantin Catichitis, biserica a fost reconstruită, funcționând fără întrerupere până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Este o biserică de plan triconc, cu spațiu generos și ferestre de dimensiuni mari (un în altar, una în naos, două în pronaos, două sub cafas și douăsprezece în turlă). Zidurile sun groase de circa 80 cm și sunt din cărămidă arsă, legată cu mortar de var și nisip. La interior, biserica este tencuită, iar la exterior tencuită și dată cu strop de ciment alb. Pictura interioară este executată în frescă. În 1891, preotul semnala că biserica se ruinase, inspirând temeri de surpare completă și punând în pericol săvârșirea cultului divin. În 1892, s-a dat canonică aprobare de reparații, care s-au și efectuat (în principal s-a încins de jur împrejur cu bare de fier, iar crăpăturile din zid au fost astupate cu material fără deteriorarea zugrăvelii), în noiembrie cerându-se binecuvântare de redeschidere a bisericii. Peste aproape trei decenii, în 1927 și 1928 s-a produs o restaurare a acesteia și s-a pictat din nou, din inițiativa preotului Ștefan Rombescu, încât în 1941 starea bisericii era bună, în plus aceasta fiind și asigurată de primăria comunei. Alte reparații au avut loc în perioada postbelică. În 1948 s-a reparat acoperișul, în 1960 s-a restaurat iarăși, iar în 1967 s-a refăcut pictura, cu cheltuiala enoriașilor, ocazionând resfințirea sfântului lăcaș la 23 octombrie 1970 de către delegatul Î.P.S. Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, protopop al Protoieriei Strehaia fiind P.C. Teodor Drăghici, iar inspector al Departamentului Cultelor pentru județul Mehedinți, I. Dragomir. Cutremurul din martie 1977 a afectat și el biserica, îndeosebi la ziduri. De asemenea pictura era afumată iar acoperișul se deteriorase, existând infiltrări ale apei din ploi și zăpezi. Reparațiile ce se impuneau s-au efectuat abia în anul 2012-2014, prin stăruința preoților Ionel Chipeșu și Virgil-Viorel Miulescu, ajutați de un comitet de sprijin format din consilierii Didel Balaci, Ștefan Abagiu, Constantin Lăpădat, Nicolae Chipeșu și Iulian Buturoagă, care au contribuit cu muncă fizică și bani la desfășurarea lucrărilor de reparații și restaurare a picturii. S-a schimbat învelitoarea din tablă, zidurile s-au tapat cu polistiren și strop de ciment alb și praf de marmură, iar soclul s-a îmbrăcat în gresie. Pictura a fost refăcută integral de către pictorul Niculae Vîlcu din Pitești cu cheltuiala parohienilor și s-au pus icoane noi. În ziua de 23 octombrie 2016, biserica a fost din nou sfințită de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, protopop de Vânju Mare fiind P.C. Constantin Brumar.

Preoți: Cosdi și Gheorghe (1720), Dobre (1853), Costandin (1864, 1867), Preda sin preot Gheorghe (1867, m. 1891), C. Catichitis, supranumit de locuitori popa Dincă (1837-1898, m. în accident de trăsură la 14 mai 1898, la 90 de ani), I. Oprișoreanu (1872-1918, în 1895 era supranumerar, nepotul preotului C. Catichitis), Șt. St. Rombescu (hirotonit în 1914, venit în parohie în 1918, până în 1961), Ștefan Ilie (ocupantul postului II din 1941 până în 1942), Ștefan Răceală (postul II, 1942-1979), Ion Chilim (1963-1967)…I. Chipeșu; cântăreți: Constantin preot Constantin, D-tru preot Preda (1894), Marin M. Bădulescu (1895), Dumitru Popescu (1897); D-tru M. Căprărescu, Teodor Strugariu (refugiat din Basarabia, 1941), Nicolae Chipeșu.

 

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube