Parohie cu cătuna Erghevița: 235 parohieni, 5 concubinaje (în 1887); 193 de parohieni (în 1891); în 1941, era parohie formată exclusiv din satul Bistrița: 381 familii, 1655 suflete. În prezent, parohia este formată din satul Bistrița și este arondată Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Episcopia Severinului și Strehaiei. În trecut a fost sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011, satul număra 1370 locuitori (730 masculin, 640 feminin; 1349 români, restul cu informație nedisponibilă; 1347 creștini ortodocși, 3 romano-catolici, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Adormirea Maicii Domnului; cod MH-II-m-B-10266 și Înălțarea Domnului la Cer (biserica cea nouă).

Preot paroh Ștefan Ion hirotonit preot pe seama parohiei la 1 noiembrie 1979, studii teologice superioare cu masterat, gradul preoțesc I Iconom stavrofor. Tel.:0758/761.806; 0252/354.279; e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Satul Bistrița, pendinte de comuna Hinova, din mai 1968, este situat la nord – nord-vest de satul Hinova şi în nord-vestul Piemontului Bălăciţei.

Biserica cea vechea satului este atestată la 20 aprilie 1833, a fost de zid și a fost construită pe proprietatea Mănăstirii Tismana. Catagrafia Episcopiei Râmnicului de la 1845 vorbește, la rândul său, despre ˮBiserica Bistrița a Mănăstirii Tismana din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu doi preoți Ion și Dumitru Vărzaru – 1814 decembrie 16, pe această biserică slujitorii Gheorghe și Popa Ion fiind la biserica din Valea Mojiei“. Tradiția locală menționează și ea o biserică și mai veche, de lemn, aflată în grădina lui Vasile Popa, vecin al cimitirului.

Dintre aceste trei biserici, cea din 1833 este sfântul lăcaș în care a slujit ani la rând preotul Ion Danubianu, venit de la Crivina și unde este înmormântat alături de fiul său, Constantin, lângă sfântul altar. Este o biserică în formă de corabie, de dimensiuni medii, fără turlă, cu ziduri groase de 80 cm, pictată în stil neobizantin, pictura originală din pridvor scoțând în evidență raiul și iadul, locurile fericirii și pedepsei veșnice. Conform unui raport al protoiereului, în anul 1891 această biserică era bine întreținută, dar se cerea binecuvântarea Episcopiei ca să fie acoperită.

În acest sens, comerciantul Grigore Dan din Strehaia a dăruit 8.000 de piese de șindrilă în valoare de 200 de lei, iar comerciantul Dumitru Nicolaide din Bistrița a dăruit cuiele necesare în valoare de 11,75 lei. În octombrie, lucrarea era terminată și, la cererea de canonică binecuvântare de redeschidere a bisericii, în noiembrie 1891 s-a permis acest lucru. Biserica a servit pentru cult până în 1920, iar ulterior devenind neîncăpătoare și fiind foarte veche, în 1928 a fost reparată și transformată în capelă a cimitirului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Făcută din cărămidă mică arsă, acoperită inițial cu șindrilă iar mai târziu cu tablă, biserica se află în prezent în conservare, făcând parte din Patrimoniul Cultural Național, atât ea cât și obiectele de cult pe care le adăpostește. Între timp, în anii 1912-1920, s-a ridicat biserica cea nouă, despre care în 1941 se menționa că era într-o stare bună. Este o biserică impunătoare, situată în centrul satului, făcută din piatră de Gura Văii și cărămidă. Construcția ei a durat opt ani, până în 1920, când, după ce a fost pictată, a fost sfințită de Episcopul Bartolomeu al Râmnicului. Biserica urmează un plan în formă de cruce, are trei turle, una mare în centru pe pronaos și două mai mici, simetrice, la nord și sud. La construcție s-au folosit cărămidă mare și piatră, cu care s-au ridicat pereți groși de 80-100 cm.

Ferestrele sunt înalte de 2 m și asigură o luminozitate uniformă și constantă pe tot parcursul zilei. Temelia este din piatră cioplită, asteriala de brad, iar acoperișul din tablă. Compartimentarea este clasică. Altarul este spațios, cu bază semicirculară și cu ziduri înalte străpunse de trei ferestre cu sistem de acoperire în semicalotă. În centrul altarului este Sfânta Masă construită din beton cu picior, iar pe ea în cele patru colțuri se află chipul celor patru Evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan. În partea de nord a altarului se află Proscomidiarul încorporat în perete. Ușa  altarului, cu arcadă, se deschide în exterior.

Naosul are două abside și șase ferestre de 2 m înălțime, câte 3 de o parte și de alta. Pe bolta absidei dinspre sud este pictată Nașterea Domnului, iar pe cea dinspre nord este pictată Învierea Domnului. Bolta centrală este pictată cu chipul Domnului Iisus, înconjurat de îngeri. Pronaosul este despărțit de naos printr-un arc de boltă, iar spre apus are un cafas mare. Și aici, în pronaos, se află șase ferestre simetrice. Turla este oarbă, cu boltă la bază și se sprijină pe pronaos și pridvor, iar la început a servit și de clopotniță. Catapeteasma este din lemn de tei și desparte naosul de altar printr-un arc de descărcare. În dreapta și în stânga catapetesmei se află doi pinteni de cărămidă ce fac parte din catapeteasmă și sprijină două icoane în plus față de catapetesmele obișnuite.

Tâmpla are același stil cu pictura bisericii. Icoanele împărătești sunt pictate pe lemn, ca și icoanele centrale de mari dimensiuni de pe axul central, executate de același pictor. Biserica nu are pictură exterioară, doar în pridvor. Pictura interioară este executată în stil neorealist, neobizantin, specific sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului celui următor. Cromatica este armonioasă, echilibrată, alternând tonurile neutre cu cele puternic pigmentate, ceea ce a permis păstrarea prospețimii, excepție fondurile executate în foiță de argint peste care s-a aplicat un ornament floral ce creează senzația de decorațiune pe zid. Adevărată artă bisericească, pictura interioară a fost refăcută în anul 2007 pe același suport, fără modificări, de către pictorul Voicu Pascu din Alexandria.

La 21 octombrie 2007, biserica a fost resfințită de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, prilej cu care părintele Ștefan Ion a fost ridicat la gradul administrativ de Iconom stavrofor. În fine, cu sprijinul primarului de Hinova, Ionică Petrișor Moți, în anul 2017 s-a refăcut întreg exteriorul, inclusiv asteriala de brad și învelitoarea din tablă garantată 50-60 de ani. Toate lucrările de la pictura exterioară au fost conduse și supravegheate de către preotul paroh Ștefan Ion.