Astazi, Mănăstirea Baia de Aramă s-a bucurat de prezența Preasfințitului Parinte Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei și a Preasfințitului Părinte Siluan Episcopul Românilor Ortodocși din Ungaria, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi.
La strană, răspunsurile au fost date de Grupul Psaltic „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" al Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin.
În cuvântul de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Siluan a vorbit despre viața Sfintei Mucenițe Marina, arătând credința neclintită a Sfintei și cum și-a închinat toată viața Mirelui Ceresc, Hristos Dumnezeul nostru. Tot în cuvântul de învățătură a așezat la sufletele credincioșilor multele chinuri și torturi suferite de Sfanta Muceniță pe care le-a îndurat la vârsta de 15 ani: „Să luăm aminte cum l-a descoperit Sfânta Mare Muceniță Marina pe Mirele Ceresc, cum l-a iubit, cum l-a mărturisit și cum și-a închinat toată viața Mântuitorului primind cu bucurie sfârșitul mucenicesc prin tăierea capului.”
La finalul cuvântului rostit de Preasfințitul Părinte Siluan Episcopul Ortodox Român din Ungaria, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, a mulțumit Preasfințitului Părinte Siluan pentru împreuna slujire spre lauda lui Dumnezeu și bucuria credincioșilor mehedințeni. A mulțumit de asemenea Preacuvioasei Maicii Starețe Evghenia Monahia, pentru pregătirile frumosului hram și ambianța duhovnicească de rugăciune ce a oferit liniște și bucurie spre a sluji în locurile descoperite de Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana, locuri care ne amintesc de Sfântul Munte Athos.
Mănăstirea Baia de Aramă, situată în partea de nord-vest a Olteniei, în Podișul Mehedinți, se adăpostește într-o depresiune mică, fiind înconjurată de dealurile Dochiciu, Dealul-Mare și Cornet, comunicând prin șoselele naționale cu Târgu Jiu, Motru, Strehaia, Drobeta Turnu Severin, precum și cu stațiunile Băile Herculane și Bala.
Mănăstirea este construită la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea (1699-1703), pictura este specifică decorațiunii interioare de sfârșit de secol XVII, începutul secolului XVIII din teritoriul românesc.
Funcționand initial ca mănăstire de călugari, Mănăstirea Baia de Aramă a fost reinstaurată prin decizia Sinodului Metropolitan în 2008, când s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe, sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei. Potrivit tradiției locale, vechiul așezământ monahal (inițial a fost mănăstire de călugări) datează încă din jurul anilor 1400, din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, având o biserică de lemn acoperită cu învelitoare de șiță. Un document din 1672 îl menționează pe egumenul mănăstirii pe nume Evghenie de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În locul bisericii de lemn se zidește însă actuala construcție abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină ridicarea unui locaș de cult (domnitorul dăruiește 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii). Adevărații ctitori pot fi considerați Milco Băiașul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum și Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini lucrarea în numele domnitorului. Biserica este zidită din cărămidă și bucăți de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ.
În ședința Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008 s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei.
