Anul acesta „Serbările Naționale de la Țebea”, manifestare de suflet a tuturor celor care gândesc şi trăiesc în spiritul valorilor cele mai de preţ al națiunii române, îşi dau întâlnire la mormântul Eroului Naţional Avram Iancu, într-un an cu o semnificație aparte care marchează 150 de ani de la trecerea în eternitate a „Crăişorului Muntelui”.

Acest eveniment va debuta pe 10 septembrie 2022 la Biserica Ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de la Ţebea, aflată chiar în incinta „Cimitirului Eroilor” unde odihneşte şi Eroul National Avram Iancu, dar și eroi militari căzuți în luptele Marelui Război al Reîntregirii.

Aici, la invitaţia Preasfinţitului Nestor, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Nicodim va participa la slujba de sfințire a noii picturi a Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” de la Țebea, comuna Baia de Criș. Sfânta Liturghie va fi şăvârşită de un sobor de arhierei şi preoţi sub protia Înaltpreasfinţitului Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci va fi un prilej de bucurie duhovnicească pentru credincioșii severineni. Slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur va fi oficiată în Catedrala Episcopală de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, alături de soborul de preoți și diaconi al Sfintei Catedrale.

Răspunsurile la strană vor fi date de membrii celor două grupuri psaltice ale Catedralei.

Evanghelia Duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci ne aduce în atenţie un moment de taină: Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. Mântuitorul se afla în Ierusalim la sărbătoarea Paştilor din primul an al activităţii Sale publice (31 d. Hr.). Nicodim, membru al Sinodului, întrezărind printr-o viziune clară că noul prooroc galilean „de la Dumnezeu a venit învăţător”, vine la Domnul Iisus să stea cu El de vorbă în taină. Domnul îi vorbeşte despre împărăţia lui Dumnezeu, despre renaşterea spirituală a omului şi despre puterea vieţii veşnice izvorâte din jertfa Sa de pe Cruce. Zice Domnul: „Precum Moise a înălţat şarpele în pustie aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 15).

Mântuitorul, în convorbirea avută la Ierusalim cu Nicodim, a arătat, chiar de la începutul activităţii Sale publice, că rolul Său în această lume este de a se jertfi pentru viaţa lumii.

În dată de 8 septembrie la sărbătoarea „Nașterea Maicii Domnului”, mănăstirea Vodița a îmbrăcat haina de sărbătoare primind în mijlocul ei pe Preasfințitul Părinte Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. 

Din soborul de preoți au făcut parte Părintele  Arhim. Ioanichie Nicolăescu starețul mânăstirii Vodița, P. C. Părinte Antonie Olarean Consilier Administrativ al Episcopiei Severinului și Strehaiei, P. C. Ștefan Ionuț Inspector bisericesc al Episcopiei Severinului și Strehaiei, P. C. Mihai Ionescu preot slujitor la mănăstirea Topolnița, P. C. Părinte Marius Bunceanu, preot paroh la parohia Hinova, P. C. Părinte Pătășanu Petrică, preot paroh la parohia Cireșu și Arhid. Bogdan Chirea.

Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu-Severin.

În cuvântul de învățătură de la sfârșitul slujbei euharistice, ierarhul mehedințean a subliniat importanța rugăciunii cu străpunge de inimă, rugăciune care ne arată astăzi împlinirea în darul lui Dumnezeu dat Drepților Ioachim și  Ana care prin rugăciune au primit la bătrânețe binecuvântare prin prunca Maria. De asemenea, Preasfinția Sa  a vorbit credincioșilor despre părinții Sfintei Fecioare, prezentându-i ca modele de urmat pentru credincioșii zilelor noastre, modele de smerenie, de răbdare și stăruință în rugăciune.

Mănăstirea Vodița este un important monument istoric și de arhitectură din Oltenia, fiind cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar. Cel dintâi așezământ a fost o mănăstire de călugări întemeiată între anii 1364-1370 de Sfântul Nicodim pe cheltuiala voievodului Tării Românești, Vlaicu-Vodă. A fost refăcută de Radu cel Mare în jurul anului 1500 și de Cornea Brăiloiu în 1689, dar a cunoscut o perioadă de decădere după războiul austro-turc din 1718. Mănăstirea Vodița a fost reînființată în anul 1990, când a fost începută restaurarea ctitoriei voievodale și s-a construit un corp de chilii pentru desfășurarea vieții de obște. La această mănăstire a fost copiat un tetraevanghel slavon miniat, cel mai vechi manuscris din Tara Românească.

Cel mai probabil a fost ridicată în perioada dintre 1369 (când Nicodim a ajuns în Țara Românească) și 1374, când este menționat pentru prima dată acest locaș de cult într-un document emis de Vladislav I:

„Pentru că eu, cel întru Hristos Dumnezeu, binecredinciosul voievod Vladislav, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ungrovlahia, am binevoit, după îndemnul lui Dumnezeu, să ridic o mănăstire la Vodița în numele marelui și purtătorului de Dumnezeu Andonie, ascultând pe cinstitul între călugări Nicodim, de asemenea și cu cheltuiala și cu daruri de la domnia mea, iar cu munca lui kir Nicodim, și a fraților lui, am zidit și am zugrăvit.”

Biserica inițială a mănăstirii este probabil primul monument al arhitecturii sacrale românești ridicat pe plan triconc. Acest așa-numit tip Vodița I s-a păstrat doar prin fundamente. Vlaicu Vodă a ctitorit în 1370-1375 o nouă biserică (monument istoric, cod LMI: MH-II-m-A-10437.01), al cărei sistem de boltire este susținut de pilaștri aflați de o parte și de alta a absidelor laterale. Acest tip, numit Vodița II, este tot de plan triconc, dar bolta este îngustată de sistemul de susținere. Tipul Vodița II este întâlnit frecvent în arhitectura Țării Românești până în secolul al XVIII-lea.