Articole

Pastorala Nasterea Domnului 2007

Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image '../pics/misc/pastorala_coperta_link_.JPG'
There was a problem loading image '../pics/multimedia/pastoralaCraciun2007-playmark.jpg'
There was a problem loading image '../pics/misc/Spate-Pastorala_la_Nasterea_Domnului.jpg'

descarcă în format PDF 

Pastorala la Nasterea Domnului coperta fata   Pastorala la Nasterea Domnului - P.S. Nicodim   Pastorala la Nasterea Domnului coperta spate

 

 

 

 

 

 

† NICODIM

Din mila lui Dumnezeu,

Episcop al Severinului şi Strehaiei

 

Iubitului nostru cler,

cinului monahal şi drept-credinciosului

popor din Episcopia Severinului şi Strehaiei,

har, pace, sănătate şi alese bucurii duhovniceşti de la Dumnezeu,

iar de la noi părintească îmbrăţişare şi arhierească binecuvântare!

 

 

Motto:

„Şi în ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma, făcând noaptea de strajă. Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Şi îngerul Domnului le-a zis: «Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că-n cetatea lui David vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle»” (Luca 2, 8-13)

 

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

 

Textul evanghelic pe care l-aţi auzit dovedeşte prezenţa îngerilor la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Aceştia au fost făcuţi, prin bunătatea lui Dumnezeu, din nimic[1]. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că I-a fost de ajuns să voiască pentru a-i aduce la lumină[2]. În continuare, vom face câteva precizări despre îngeri. Spre deosebire de oameni, aceştia sunt fiinţe spirituale, personale, nemateriale şi netrupeşti. Îngerii dispun de o cunoaştere mai înaltă decât a noastră şi se află într-o continuă mişcare. Sfântul Ioan Damaschin precizează că „nu sunt sfinţenia însăşi, ei primind sfinţenia de la Duhul Sfânt”[3]. Acelaşi Sfânt Părinte arată că „îngerii au un singur lucru de făcut: să laude pe Dumnezeu şi să slujească voinţei Lui dumnezeieşti”[4]. Împlinind voia şi poruncile lui Dumnezeu prin slujire, îngerii devin, în raport cu lumea, organe ale Providenţei dumnezeieşti. Aşa se face că îngerul Gavriil îl anunţă pe Zaharia arhiereul despre naşterea Înaintemergătorului (Luca 1, 11-13), iar Sfintei Fecioare Maria acelaşi înger îi vesteşte că va naşte pe Mântuitorul (Luca 1, 28). În felul acesta îngerii sunt implicaţi în opera de mântuire a lumii şi ajută la întemeierea şi desăvârşirea împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru acest motiv îngerii anunţă Naşterea Mântuitorului şi îi poartă de grijă Pruncului născut în iesle. Tot ei sunt alături de Iisus după ispita din pustia Carantaniei sau în Grădina Ghetsimani. Participă la Înviere, la Înălţare şi cu siguranţă Îl vor însoţi pe Domnul Hristos la a doua venire.

 

 

Iubiţi fraţi creştini,

 

Considerăm că este folositor pentru noi acum, când prăznuim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, să ne reamintim mărturisirile Sfinţilor Evanghelişti cu privire la participarea îngerilor la Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte că de îndată ce Iosif, acest bătrân drept şi temător de Dumnezeu, a constatat că Fecioara Maria pe care o avea în grijă este însărcinată şi neştiind că ea „s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 18), a vrut „să o lase în ascuns” (Matei 1, 19). Cine ar putea descrie starea sufletească a acestui bătrân? Deşi foarte tulburat în sinea lui, dă dovadă de o cugetare sănătoasă, de multă înţelepciune. Este uimitoare pentru noi purtarea sa faţă de Fecioara însărcinată. Deşi bătrân, trecut de 80 de ani, nu o izgoneşte de la casa lui, n-o ceartă, nu-i reproşează nimic, ci „nevrând să o vădească, a voit să o lase în ascuns.” (Matei 1, 19). Sensul cuvintelor „nevrând să o vădească” demonstrează faptul că bătrânul Iosif era un om foarte cuviincios şi delicat faţă de viitoarea mamă. Se cuvine ca fiecare dintre noi să cugetăm la acestea, străduindu-ne să ne purtăm în familiile noastre asemenea bătrânului Iosif, arătând preţuire sinceră şi mult respect faţă de cele care poartă crucea de a fi mamă.

Înainte ca bătrânul Iosif să plece de acasă, Dumnezeu îi descoperă prin înger lucrarea Sa, aşa după cum spune Sfântul Evanghelist Matei: „Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: «Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria drept femeia ta, fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt; ea va naşte Fiu, Căruia tu Îi vei pune numele Iisus, căci El v-a mântui pe poporul Său de păcatele lor». Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a spus de Domnul prin profetul ce zice: «Iată, Fecioara va purta în pântece şi va naşte Fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu». Şi trezindu-se Iosif din somn, a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe femeia sa. Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Şi I-au pus Acestuia numele Iisus” (Matei 1, 20-24). Tulburarea lăuntrică din inima bătrânului Iosif este înlăturată în urma veştilor bune comunicate de îngeri. Trimisul lui Dumnezeu i-a adus o bucurie neaşteptată şi nemaiîntâlnită. E demn de reţinut faptul că tot un înger face ca şi bucuria magilor să crească de îndată ce şi ei sunt înştiinţaţi de acesta „să nu se mai întoarcă la Irod şi pe altă cale să se ducă în ţara lor” (Matei 2, 12). Rămâne pilduitoare pentru noi ascultarea acestor magi faţă de îngeri, ascultare ce nu a fost trecută cu vederea nici de Sfântul Ioan Gură de Aur care zice: „Vezi şi de aici credinţa magilor! Nu s-au revoltat, ci sunt supuşi şi de bună credinţă; nu s-au tulburat şi nici n-au spus în ei înşişi: «dacă Pruncul Acesta este mare şi are vreo putere, pentru ce să fugim şi să plecăm pe ascuns? Pentru ce ne trimite îngerul din oraş ca pe nişte fugari şi surghiuniţi, când noi am venit aici în văzul tuturora cu îndrăznire şi am înfruntat atâta popor şi furia împăratului?» Magii n-au spus şi nici n-au gândit asta! Da, atunci mai cu seamă crezi, când nu cauţi să afli pricina celor ce se poruncesc, ci simplu împlineşti poruncile”[5].

Asemenea magilor se poartă şi bătrânul Iosif atunci când, pentru a doua oară, Dumnezeu îl înştiinţează prin înger despre pericolul ce-L păştea pe Pruncul Iisus: „iar după ce au plecat ei, iată îngerul Domnului i se arată în vis lui Iosif, zicând: «ridică-te, ia Pruncul şi pe mama Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare». Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe mama Sa şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul, ce zice: «din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu»”. (Matei 2, 13-15). La prima vedere, se pare că cele prezentate de Sfântul Evanghelist Matei sunt o istorisire simplă, însă la o privire mai atentă, ajutaţi de Sfântul Ioan Gură de Aur, vom descoperi sensuri mai adânci:  „Îngerul, dar, s-a arătat, dar n-a vorbit cu Maria, ci cu Iosif. Şi ce-i spune? Sculându-te, ia Pruncul şi pe mama Lui. Acum nu mai spune: Pe femeia ta, (Matei 1, 20), ci pe mama Lui. După ce naşterea s-a săvârşit, după ce bănuiala a dispărut, iar bărbatul s-a încredinţat, îngerul îi vorbeşte deschis; nu-L mai numeşte pe Prunc, copilul lui, nici pe Fecioară, femeia lui, ci: Ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt. Îi spune şi pricina fugii: Că Irod vrea să caute sufletul Pruncului. (Matei 2, 13)  Iosif, auzind, nu s-a revoltat, nici nu a spus îngerului: Nu mai înţeleg nimic! Nu spuneai mai înainte că va mântui pe poporul Său, iar acum că nu Se poate mântui nici pe El, ci trebuie să fugim, să plecăm în străinătăţi, să ne mutăm departe de ţara noastră? Una ai făgăduit şi alta se întâmplă! Dar Iosif n-a grăit aşa. Era bărbat credincios; nu l-a întrebat nici de timpul întoarcerii. Îngerul îi spusese atât doar că are să se întoarcă:Stai acolo până ce-ţi voi spune! (Matei 2, 13). Nici asta nu-l supără, ci ascultă, se supune, răbdând cu bucurie toate încercările. Şi iubitorul de oameni, Dumnezeu, a presărat şi bucurii printre aceste necazuri. Aşa face şi cu toţi Sfinţii. Nu le dă numai primejdii, nici numai linişte necurmată, ci urzeşte viaţa drepţilor şi cu unele şi cu altele. Aşa a făcut şi cu Iosif. Şi iată cum! Iosif a văzut-o pe Fecioară însărcinată; asta l-a tulburat, l-a neliniştit cumplit; o bănuie pe Fecioară de desfrâu; dar îndată apare îngerul, îi risipeşte bănuiala, îi curmă teama; iar când vede pe Prunc născut, se bucură nespus de mult; acestei bucurii îi urmează din nou nu mică primejdie: tulburarea Ierusalimului, furia împăratului, care căuta pe Cel născut; dar acestui necaz îi urmează iarăşi o altă bucurie: steaua şi închinarea magilor. După această bucurie însă, frică şi primejdie: Irod caută sufletul Pruncului. Pruncul trebuie să fugă şi să se ducă în altă ţară ca orice om; deocamdată nu trebuie să facă minuni; dacă ar fi făcut minuni din pruncie, nu ar mai fi fost socotit om. Pentru acelaşi motiv nici templul trupului Său n-a fost plăsmuit necondiţionat de nimic, ci au loc zămislirea, purtarea în pântece nouă luni, durerile naşterii, naşterea, hrănirea cu lapte, tăcere în tot timpul copilăriei, aşteptarea vârstei cuvenite bărbaţilor, pentru ca prin toate să fie primită taina întrupării.”[6]

Prezenţa îngerilor la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos mai reiese şi dintr-un alt moment descris tot de Sfântul Evanghelist Matei. El ne relatează o a treia revelaţie dumnezeiască făcută bătrânului Iosif când se afla în Egipt: „După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, zicându-i: „ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului. Iar el ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s-a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2, 19-23).

 

 Iubiţii mei fii sufleteşti,

 

Cele trei înştiinţări pe care Dumnezeu le face prin îngeri bătrânului Iosif, precum şi înştiinţarea făcută magilor au fost relatate pe larg de Sfântul Evanghelist Matei. Şi Sfântul Evanghelist Luca a scris despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos în ieslea Betleemului. El ne relatează amănunţit despre o mulţime de îngeri, care se arată unor păstori ce stăteau de veghe noaptea, lângă turmele lor. Aceştia se aflau în apropierea peşterii unde se născuse Pruncul Sfânt: „Şi în ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma, făcând noaptea de strajă. Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Şi îngerul Domnului le-a zis: «Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că-n cetatea lui David vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle»” (Luca 2, 8-13). După ce îngerul a vestit aceste cuvinte de bucurie mare, mulţime de îngeri, împreună cu cel ce vorbise au început să-L laude pe Dumnezeu:„Şi deodată, laolaltă cu îngerul s-a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând: «Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!» Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: «Să mergem, dar, până la Betleem şi să vedem lucrul acesta ce s-a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut.» Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta. Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele ce spuneau păstorii. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei. Şi s-au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit şi le-au văzut, aşa cum li se spusese.” (Luca 2, 14-20). Cugetând la slava pe care îngerii i-o aduc lui Dumnezeu, Sfântul Petru Damaschinul spune: „ … sfinţii îngeri, din pricina bucuriei şi a uimirii nemărginite, nu se mai satură de a-L preamări. Şi, pentru că s-au învrednicit să preamărească pe un astfel de Stăpân, neîncetat Îl preamăresc, minunându-se de cele făcute de El şi sporind la o tot mai mare cunoştinţă.”[7] Este pentru prima dată când îngerii aduc slavă lui Dumnezeu în faţa păstorilor cu prilejul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Acest fapt demonstrează că este vorba despre o adevărată sărbătoare cosmică, atunci când porţile cerului se deschid în vederea reunificării creaţiei alterate prin păcatul protopărinţilor noştri. Convinşi de cele arătate de mulţimea îngerilor, păstorii devin primii mărturisitori ai împărăţiei cerurilor.

 

Iubiţi fraţi creştini,

 

Dacă Bunul Dumnezeu a purtat de grijă prin sfinţii Săi îngeri Pruncului născut în peştera sărăcăcioasă din Betleem, cu siguranţă trimite îngeri spre slujire tuturor celor ce cred în Iisus Hristos. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că la scăldătoarea Vitezda, „un înger se pogora din ceruri şi din când în când tulbura apa, iar cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut”. (Ioan 5, 4). Prin înger se realizează legătura dintre credincios şi Dumnezeu, fapt mărturisit de Apostolul Pavel când zice: „Oare nu sunt toţi duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moştenească mântuirea?” (Evrei 1, 14). Fiecare dintre noi este rânduit în grija unui înger, adică fiecare om are îngerul său păzitor. Aceasta reiese din cuvintele Mântuitorului când spune: „Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în ceruri.” (Matei 18, 10). Că toate sufletele se află în grija îngerului păzitor, se deduce şi din cuvintele psalmistului: „Că îngerilor Săi le va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.” (Psalmul 90, 11). Din pilda cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, învăţăm că îngerii însoţesc sufletele celor adormiţi. „Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost îngropat.”

(Luca 16, 22).

Mărturisirea ortodoxă exprimă învăţătura Bisericii cu privire la lucrarea îngerilor în viaţa noastră astfel: „îngerii sunt duhuri create de Dumnezeu din nimic, pentru ca să-L preamărească şi să-I servească şi, afară de aceasta, să servească în lume oamenilor, povăţuindu-i la împărăţia lui Dumnezeu. Ei se dau şi pentru apărarea oraşelor, a împărăţiilor, a ţărilor, a mănăstirilor, a bisericilor şi a oamenilor, clerici şi mireni … De asemenea păzesc şi pe prunci … Ei aduc înaintea măririi dumnezeieşti rugăciunile şi milosteniile noastre şi alte faceri de bine … În Vechiul Testament, mai înainte de a fi dată Legea lui Moise, îngerii învăţau pe strămoşii noştri Legea şi voia lui Dumnezeu şi le arătau calea mântuirii, după cum mărturiseşte Dionisie (Ierarhia Bisericească, 4). Iar pe urmă, după ce s-a dat Legea, îi învăţau şi-i povăţuiau spre cele bune … Ei, de asemenea, descoperă lucrările dumnezeieşti … şi, după porunca lui Dumnezeu, se află pretutindeni, lângă fiecare om, ne păzesc de toată primejdia şi-l alungă pe duşmanul sufletelor noastre, care munceşte fără milă pe om, dacă vede că Dumnezeu îl îngăduie să facă aceasta”[8]

De asemenea, Sfinţii Părinţi au scris despre lucrarea îngerilor în viaţa noastră. De pildă, Evagrie Ponticul spune: „Îngerul lui Dumnezeu, arătându-se, opreşte cu cuvântul numai lucrarea potrivnică din noi şi mişcă lumina minţii la lucrarea fără rătăcire.”[9] Având în vedere raportul dintre noi şi sfinţii îngeri, acelaşi sfânt părinte precizează următoarele: „De te rogi cu adevărat, vei afla multă întărire şi încredinţare şi îngerii vor veni la tine ca şi la Daniil, şi-ţi vor lumina înţelesurile celor ce ţi se întâmplă.”[10] Tot el ne îndeamnă: „Cunoaşte că sfinţii îngeri ne îndeamnă la rugăciune şi stau de faţă împreună cu noi, bucurându-se şi rugându-se pentru noi. Dacă suntem, prin urmare, cu nepăsare şi primim gânduri potrivnice, îi amărâm foarte tare, dat fiind că ei se luptă atât de mult pentru noi, iar noi nu vrem să ne rugăm lui Dumnezeu nici pentru noi înşine, ci dispreţuind slujba noastră şi părăsind pe Stăpânul şi Dumnezeul acestora, petrecem cu necuraţii diavoli.”[11] De asemenea, Teodor al Edesei precizează şi el: „Îngerii, fiind slujitori ai dragostei şi ai păcii, se bucură de pocăinţa noastră şi de sporirea în virtute. De aceea, se sârguiesc să ne umple de vederi duhovniceşti şi ne-ajută la tot ce e bun.”[12]

 

Drept-măritori creştini,

 

Din cele relatate de Sfintele Evanghelii cu privire la Naşterea Domnului, reiese că de multe ori, Pruncul Iisus, a Cărui viaţă a fost pusă în pericol, a fost salvat de sfinţii îngeri. De asemenea, este cunoscut faptul că, după ispitirea de către diavol, au venit îngerii şi-I slujeau Lui. Dacă pe El L-au apărat şi slujit în toate momentele vieţii, se cuvine să fim pe deplin încredinţaţi de prezenţa şi lucrarea sfinţilor îngeri pentru mântuirea noastră. În acest sens, un părinte filocalic spunea: „Când a lăsat diavolul pe Domnul, au venit îngerii şi-I slujeau Lui. Să ştim deci că, precum nu s-a scris că în vremea ispitirii Lui erau de faţă îngerii, aşa şi când suntem noi ispitiţi se retrag pentru o vreme îngerii lui Dumnezeu, nu departe de noi. Apoi, după retragerea ispititorilor, vin iarăşi la noi, slujindu-ne cu gânduri dumnezeieşti, cu sprijiniri, cu luminare, cu străpungere, mângâiere, răbdare, îndulcire şi cu toate câte mântuie, întăresc şi refac sufletul ostenit. Căci s-a spus lui Natanail: Vei vedea îngerii suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului (Ioan 1, 51), adică slujirea şi ajutorul îngerilor se va revărsa din belşug peste neamul omenesc.”[13]

În încheiere, vă doresc tuturor ca la aceste sărbători împărăteşti şi pe tot parcursul vieţii să vă trimită Dumnezeu fiecăruia dintre dumneavoastră „înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor!” Amin.

Vă îmbrăţişează cu dragoste în Hristos - Domnul Cel născut în ieslea din peştera Betleemului, şi vă transmite arhiereşti binecuvântări al dumneavoastră părinte,  

 

 

 

 

† Nicodim,

Episcopul Severinului şi Strehaiei

 

 

 

 

 

 


[1] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, capitolul III, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993, p.46.

[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre învierea morţilor, apud. Prof. N. Chiţescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof.   I. Petreuţă, Teologia dogmatică şi simbolică, vol. I, Ed. Renaşterea, Cluj Napoca, 2004.

[3] Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 47.

[4] Prof. N. Chiţescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuţă, Teologia dogmatică şi simbolică, vol. I, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 373.

[5] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, partea a III-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 102.

[6] Idem, p.p.104-105.

[7] Petru Damaschinul, Despre învăţătura duhovnicească, în Filocalia românească, Vol. V, p.154.

[8] Prof. N. Chiţescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuţă, op. cit. p.p. 373-374.

[9] Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, cap.74, în Filocalia românească, vol. I, p. 96.

[10] Idem, cap.80, p. 96.

[11] Ibidem, cap.81, p.96.

[12] Teodor al Edesei, cap. 20, în Filocalia românească, vol. IV, p.p.205, 206.

[13] Ioan Carpaticul, cap. 73, în  Filocalia românească, vol. IV, p.p. 143, 144.

 

 

 

Cele mai citite articole

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 
« Martie 2024 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl video


mbl youtube