Slujire arhierească în duminica a XXXII-a după Rusalii
Publicat de Viorel Vladucu   
Miercuri, 18 Ianuarie 2017 08:58

Hristos-chemandu-l-pe-Zaheu-Vamesul-Pangarati-e14541417061941Duminică, 22 ianuarie, ierarhul mehedinţenilor, părintele episcop Nicodim, va săvârşi Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală cu hramurile ,,Învierea Domnului” şi ,,Sf.M.Mc.Gheorghe” din Drobeta Turnu Severin. Pericopa evanghelică din Evanghelia de la Luca 29, 1-10 face referire la întâlnirea Domnului Hristos cu Zaheu vameşul: ,,Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”.

 

Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a XXXII-a dupa Rusalii, a lui Zaheu Vamesul

In Sfanta Evanghelie care se citeste la Liturghia din Duminica a XXXII-a dupa Rusalii vedem cum schimbarea modului de a fi al unui bogat poate sa-i aduca mantuirea, atunci cand din lacom devine milostiv, aratand pocainta si fapte de pocainta. Pacea, bucuria si fericirea nu se dobandesc doar prin acumulare de bunuri materialeZaheu vamesul este singurul bogat, dintre cei prezentati de Sfantul Evanghelist Luca, care se mantuieste, chiar daca inainte de intalnirea cu Mantuitorul Iisus Hristos era preocupat doar de imbogatire, asuprind multi oameni si rapind avutul lor.

In vremea Mantuitorului, vamesii, adica acei oameni desemnati de regimul roman de ocupatie sa adune taxele pentru Imperiu, erau in general dornici de imbogatire, colectand cu lacomie de la populatie mai multe biruri decat se cuvenea ori decat permitea legea. Unul dintre acestia, Zaheu, mai marele vamesilor din Ierihon si imprejurimi, era un om urat de popor pentru lacomia lui si invidiat pentru bogatia pe care o adunase. El se imbogatise repede, dar in mod necinstit sau nedrept. La un moment dat, insa, in viata vamesului Zaheu s-a trezit un dor de schimbare. El si-a dat seama ca nu era atat de fericit pe cat spera sa fie cand luase hotararea de a aduna multe averi, indiferent de mijloace. Bogatiile adunate de el nu-l multumeau sufleteste. Simtea ca omul este mai mult decat materie, ca pacea, bucuria si fericirea nu vin numai din acumulare de bunuri materiale in jurul omului, ci, mai ales, prin sporirea bunatatii spirituale din interiorul omului, din sufletul sauAstfel, in sufletul lacom si nedrept al lui Zaheu vamesul apare o dorinta de schimbare. De aceea, el, un om bogat, dar mic de statura, se urca intr-un dud, pentru a reusi sa-L vada pe Iisus din Nazaret Cel ce schimbase vietile atator oameni.

Desi fapta lui Zaheu ar parea, mai degraba, inspirata de curiozitate, totusi, in adancul sau, acesta simtea si credea ca Mantuitorul Iisus Hristos poate sa-l elibereze de patima lacomiei de averi si sa-i daruiasca o noua cale vietii sale, calea mantuirii. Dovada ca Zaheu era manat de o cautare sincera si de o tainica dorinta de schimbare a vietii, consta tocmai in faptul ca Mantuitorul Hristos, Cunoscatorul sufletelor oamenilor, din mare multime de oameni, l-a chemat numai pe el pe nume si i-a spus ca doreste sa fie primit in casa lui.Mantuitorul Iisus Hristos nu judeca pe nimeni in mod pripit, dupa aparente, cum face opinia publica superficialaDrumul pe care il deschide Iisus este calea mantuirii. Cine-L cauta si-L intalneste pe El simte cum Dumnezeu ii schimba viata. Hristos ofera intotdeauna o noua sansa celor care Il cauta si le raspunde acestora intr-un mod foarte adesea nou, surprinzator si neasteptat. Asa s-a intamplat cu Zaheu, mai marele vamesilor, un om bogat, lacom si mandru, un om nedrept si asupritor al semenilor sai. Trecand prin Ierihon, Mantuitorul Hristos este atent la multimea care ii iese in cale, ii vede nu numai pe cei de aproape sau pe cei din fata Lui, ci si pe cei de departe sau de pe marginea drumului.

Privind spre Zaheu, Mantuitorul Iisus Hristos nu a vazut in el doar un om mic de statura si un curios urcat intr-un copac, ci si un suflet in cautare si dornic de schimbare spirituala. De aceea, Iisus i-a spus: Zaheu, grabeste-te si da-te jos, caci astazi trebuie sa raman in casa ta. O invitatie neasteptata adresata unui vames, spre mirarea tuturor celor care-l cunosteau pe Zaheu ca fiind un om rau si lacom. Asadar, Mantuitorul Hristos exprima in vazul si auzul tuturor dorinta Sa de-a intra in casa cuiva care n-ar fi indraznit niciodata sa-I adreseze o astfel de invitatie. Prin urmare, Evanghelia ne spune ca aceasta atitudine a lui Iisus a provocat imediat mirare si murmur in multime. Cum am spune astazi, opinia publica a reactionat negativ la gestul neasteptat al Mantuitorului Iisus Hristos. Poate ca toti cei care cunosteau faptele rele ale vamesului Zaheu erau indreptatiti sa se mire ca Iisus a intrat sa gazduiasca la un pacatos. Totusi, Mantuitorul Iisus Hristos nu judeca pe oameni ca si opinia publica, pentru ca El a venit in lume sa-i ajute pe oameni inainte de a-i judeca, a venit sa-i vindece de patimi si sa-i ridice din pacate, dupa cum spune El Insusi: n-am venit sa judec lumea, ci ca sa mantuiesc lumea (cf. Ioan 12, 47).

Bunatatea lui Hristos a patruns dincolo de rautatea lui ZaheuEvanghelia ne arata, in continuare, cum si-a innoit sufletul Zaheu vamesul, dupa ce Mantuitorul Hristos a intrat in casa lui. Vedem ca acest vames lacom devine darnic, se schimba radical, dar nu pentru ca a fost mustrat cu asprime, ci pentru ca a fost onorat cu o cinste neasteptata. Prezenta lui Iisus in casa sa l-a coplesit. De ce? Pentru ca i s-a acordat o onoare sau o pretuire pe care stia ca nu o merita. Hristos l-a cinstit pe un pacatos care nu merita cinstire din partea oamenilor, intrucat era necinstit in relatiile cu ei.

Totusi, milostivirea si coplesitoarea bunatate a lui Hristos a patruns atat de puternic dincolo de intunericul si rautatea pacatului lacomiei care stapanea sufletul acestui vames, incat a rascolit in el dramul de bunatate care-i mai ramasese si a reaprins in el carbunele omeniei, acoperit de cenusa si zgura pacatului. Cand acest aproape stins carbune al bunatatii a fost aprins de focul iubirii milostive si salvatoare a lui Hristos, din el a tasnit lumina unei vieti noi pentru Zaheu: iata jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Taciunele aproape stins din cauza lacomiei a devenit indata torta inflacarata de darnicie!Vedem aici marea intelepciune a Mantuitorului Iisus Hristos sau dumnezeiasca Lui bunatate de Mare Duhovnic, singurul duhovnic desavarsit, Care vindeca si elibereaza sufletele pacatosilor, recupereaza pe cel pierdut, elibereaza pe cel impatimit si ridica pe cel cazut.Zaheu, lacomul si zgarcitul, devine milostiv, deoarece a cautat si a intalnit milostivirea nesfarsita a lui Dumnezeu. Omul rau a devenit om bun, pentru ca s-a intalnit cu bunatatea lui Dumnezeu. Omul nemilos a devenit om milostiv fata de saraci, pentru ca s-a intalnit cu Dumnezeu Preamilostivul.

Vazand aceasta schimbare in viata lui Zaheu, Mantuitorul Hristos a cuprins in aceasta stare noua de viata si familia acestuia, aratand astfel cum o familie poate fi partasa la binecuvantarea lui Dumnezeu daruita unui membru al acesteia. Iar Iisus a grait catre el: astazi s-a facut mantuire casei acesteia, pentru ca si el (Zaheu) este fiul lui Avraam. De ce a mai adaugat, oare, Mantuitorul si cuvintele: pentru ca si el este fiul lui Avraam? Nu era suficient sa spuna: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia? Aceste cuvinte ale Mantuitorului ne descopera explicatia autoinvitarii Sale in casa lui Zaheu.A fi numit fiul lui Avraam inseamna a avea credinta. Asadar, in ciuda pacatoseniei sale, cand Zaheu s-a catarat in dud (sicomor), el a urcat acolo avand credinta ca Iisus il poate binecuvanta si ii poate schimba viata. Aceasta credinta, pe care numai Dumnezeu-Omul a putut-o citi in adancul sufletului lui Zaheu, ca fiind o deschidere a acestuia pentru o relatie noua, sfanta, a lui cu Dumnezeu, a atras atentia Mantuitorului Hristos.

Asadar, intrucat mai intai harul lui Iisus Hristos a atins tainic sufletul lui Zaheu, a dorit Hristos sa intre si in casa lui Zaheu, pentru a implini si proclama mantuirea si vindecarea sufletului acestuia.Bunatatea milostiva a lui Dumnezeu elibereaza pe oameni de lacomieIn Evanghelia din Duminica lui Zaheu vedem ca Dumnezeu schimba inimile oamenilor, nu atat prin pedepse, boala, necazuri ori mustrari, cat mai ales printr-o coplesitoare bunatate care se arata oamenilor pacatosi, adesea, in mod neasteptat si nemeritat. Insa, milostivirea si bunatatea lui Dumnezeu se arata foarte adesea peste cei mai mari pacatosi, nu doar pentru convertirea acestora, ci si ca un indemn pentru toti oamenii, care trebuie sa devina cat mai buni, mai milostivi, sa caute asemanarea cu Dumnezeu Multmilostivul. Pe de alta parte, pocainta care se arata prin schimbarea spirituala a lui Zaheu vamesul nu este o pocainta care se manifesta doar ca regret pentru relele savarsite, ci si o schimbare in bine a modului de a gandi, de a simti si de a faptui. Nici Hristos Domnul nu l-a mustrat pe Zaheu, nici Zaheu nu a mai rostit cuvinte de pocainta sau cerere de iertare, ci, coplesit de iubirea milostiva a lui Iisus, pacatosul a trecut direct la faptele pocaintei si ale indreptarii, adica la faptele bune pe care le savarseste cineva cand isi schimba viata in bine si dobandeste un suflet bun.

Din episodul intalnirii Mantuitorului Hristos cu vamesul Zaheu invatam si noi ca putem sa ne schimbam viata in bine din proprie initiativa, nu asteptand sa fim pedepsiti, nici certati cu boala, cu suferinta ori cu mustrari, ci cugetand la multa bunatate a lui Dumnezeu si la dorinta Lui de a intra in casa sufletului nostru. Cum si cand ne putem noi schimba in bine? In foarte multe chipuri si in orice moment. De pilda, cand vedem un om mai credincios decat noi, sa nu-l invidiem, ci sa ne hotaram sa avem si noi credinta mai puternica; cand vedem un om mai harnic si mai darnic decat noi, sa ne hotaram sa fim si noi mai harnici si mai darnici; cand vedem ca un om are o viata mai curata decat noi, ca traieste in sfintenie, sa ne hotaram sa ne curatim si noi viata de pacate.

Facand asa, auzim si noi cum rasuna tainic in sufletele noastre cuvintele lui Hristos Domnul: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, pentru ca si acesta este fiul credintei!Iisus Mantuitorul ne cauta necontenit pe fiecare dintre noi, ca si noi sa-L cautam pe El, Izvorul vietii fericiteEvanghelia acestei duminici este plina de invataturi duhovnicesti, iar concluzia ei, exprimata prin cuvintele Mantuitorului: Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut este un motiv de nadejde si incurajare pentru noi toti. Orice om care ramane in pacat este un om pierdut, daca nu se pocaieste. Pocainta, insa, inseamna o schimbare a vietii, o trecere de pe calea pierzarii pe drumul mantuirii, de la fapte rele la fapte bune. Evanghelia acestei duminici ne arata cum convertirea unui om pacatos s-a produs pentru ca i s-a aratat acestuia o bunatate si o onoare nemeritate. Ea ne ajuta sa intelegem ca multa blandete si multa bunatate a lui Dumnezeu sunt un indemn tainic la pocainta, la schimbare in bine.

Multi oameni, desi mai pacatosi decat altii, primesc multe daruri de la Dumnezeu. Desi sunt rai, totusi le merge bine, iar unii se intreaba: cum de le merge bine acestor oameni atat de rai sau de lacomi? Raspunsul poate fi ca Mantuitorul Iisus Hristos asteapta ca bunatatea, milostivirea si darnicia Lui sa-i determine intr-o zi pe cei mai pacatosi sa-si schimbe viata, sa se converteasca, nu din cauza fricii sau a temii de pedeapsa, ci datorita bunatatii lui Dumnezeu, Care iubeste pe orice om si doreste ca nimeni sa nu piara, ci sa se mantuiasca, adica sa vina la El, in mod liber, cu dorinta de mantuire, de viata vesnica fericita, in iubirea Preasfintei Treimi. Sa-L rugam pe Hristos Domnul sa ne ajute sa ne schimbam si noi viata nu numai cand trecem prin necazuri, ci si cand primim daruri si binecuvantari nemeritate de la Dumnezeu. Sa devenim buni si sa savarsim fapte bune ca roade ale bunatatii Lui lucratoare in noi, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin.

Articol publicat in Lumina de Duminica din 17 ianuarie 2010 (www.ziarullumina.ro)